Pastila pentru suflet: Biserici ale Corcei

Revista Drita nr. 27 - iunie 2019

• Gânduri după alegerile din 26 mai
• Eveniment cu reverberaţii spirituale în relaţiile româno-albaneze
• Cronica ALAR: Editura Asdreni la „Librex” Iaşi
• Albania, o prezenţă exotică la TIFF
• Poezia albaneză, răsplătită cu aplauze la Iaşi
• 2 iulie 1990, ziua când s-a prăbuşit „Zidul Berlinului albanez”
• O viaţă risipită: Povestea Elenei Gjika, victima fără vină a comunismului albanez
• Vizita regelui Wilhelm de Wied la Vlora
• Asasinarea lui Nako Spiru
• Trilogia Prometeu, după Ismail Kadare, într-un proiect balcanic
• Semnal editorial ”Gramatica limbii albaneze”, de Cristian Beşleagă
• O nouă ecranizare “Skanderbeg”?
• Korcea muzicală
• Eveniment operistic la München: „Madam Butterfly”, interpretată de soprana Ermonela Jaho
• Helena Kadare: Insuficient, timpul (fragment)
• Mihai Eminescu, la Viena, acum 150 ani
• Credinţe populare: legenda lui Marcoci sau a lui Malkoç Bey
• Pastila pentru suflet: Biserici ale Corcei
• „Specializarea arnăuţilor în arta militară datează din vremea îndepărtată a Bizanţului”
• Mântuleasa magică a lui Mircea Eliade

Seminţele creştinismului au fost semănate şi au încolţit în Albania încă din timpul propovăduirii apostolice. Deşi ocupaţia otomană a impus populaţiei credinţa mahomedană, totuşi, o bună parte a albanezilor de astăzi sunt creştini, ortodocşii ridicându-se până aproape la un sfert din populaţie (conform datelor deţinute de Biserica Ortodoxă Albaneză). În tot sudul ţării poţi vedea biserici ortodoxe, începând de la ruinele basilicilor din primele secole creştine, până la noile catedrale ridicate după 1992.

În partea de sud-est a Albaniei trăiesc mulţi ortodocşi: albanezi, aromâni şi greci, iar Corcea/Korçë (Curceaua – în dialectul aromân, Goriţa – în bulgăreşte, sau Coriţa – în greceşte) este, poate, oraşul cel mai reprezentativ al vieţii ortodoxe. Aici, orice român se simte ca acasă! În centrul oraşului, pe bulevardul pietonal Sfântul Gheorghe, delimitat de locul fostei biserici române şi actuala catedrală, se află Casa românească. Construită în perioada interbelică în stil neoromânesc, peste drum de Prima Şcoală Albaneză (Muzeul Naţional al Educaţiei), adăposteşte acum Muzeul Gjon Milli – fotograf de talie internaţională (pe jumătate aromân, a cărui familie s-a mutat la Bucureşti, în anii interbelici). Biserica română Sfântul Gheorghe a fost construită în anul 1905 şi demolată în anul 1971 (în primii ani după ce  Albania s-a declarat primul stat ateu din lume), pentru a se construi biblioteca oraşului. Şi pentru că biserica este şi acum vie în inimile corcearilor, un ingenios desen marchează pe dalele bulevardului proiecţia faţadei fostei biserici. La celălalt capăt al bule­var­dului, se ridică măreaţa catedrală ortodoxă, ce poartă hramul Învierea Domnului, construită în anii de după căderea regimului comunist (1995).

De la Catedrală, mergând pe b-dul Republicii, dacă urci pe străduţele de pe mâna dreaptă, te vei afla în cartierul aromânilor, unde se păstrează vie memoria preotului martir Haralambie Balamaci, omorât în ziua de Paşti a anului 1914, pentru că lupta pentru Neamul său şi păstrarea limbii strămoşeşti. Lângă casa sa, poţi bea apă de la izvorul lui papa Lambru, sau, abătându-te puţin spre dreapta, poţi vedea vechea şcoală românească, înfiinţată tot de către papa Lambru Balamaci, în anul 1885.

Tot în Corcea a mai existat o biserică a aromânilor, catedrala „Schimbarea la Faţă” (Sf. Sotir), la intersecţia actualului bulevard Republicii, cu strada Pandeli Cale, lângă cinematograjul Majestic. Construită între 1905 şi 1926, a fost demolată în anul 1951, pe locul ei construindu-se un modest bloc de locuinţe, de numai trei etaje. După căderea comunismului, hramul fostei biserici a fost preluat de paraclisul înfiinţat în clădirea fostei şcoli româneşti, iar apoi de noul lăcaş de cult, construit între 1995 şi 2005 în vechiul cimitir al aromânilor, ostenindu-se pentru aceasta vrednicul de pomenire preot Dumitru Veriga. Acum, la biserică slujeşte un preot albanez, părintele Andrea, care se implică mult în viaţa parohiei, fiind foarte apreciat de către comunitate.

În jurul Corcei, denumiri precum Voskopoja (Moscopole), Şipsca, Pleasa, Drenova, Boboştiţa etc. fac să tresară inimile multor români. Despre aceste aşezări şi despre minunatele lor biserici vom vorbi în numerele următoare ale revistei noastre.

pr. Gruia-Mihail Zamfirescu
bis. Izvorul Tămăduirii – Mavrogheni, Bucureşti