Vizita regelui Wilhelm de Wied la Vlora
- Gânduri după alegerile din 26 mai
- Eveniment cu reverberaţii spirituale în relaţiile româno-albaneze
- Cronica ALAR: Editura Asdreni la „Librex” Iaşi
- Albania, o prezenţă exotică la TIFF
- Poezia albaneză, răsplătită cu aplauze la Iaşi
- 2 iulie 1990, ziua când s-a prăbuşit „Zidul Berlinului albanez”
- O viaţă risipită: Povestea Elenei Gjika, victima fără vină a comunismului albanez
- Vizita regelui Wilhelm de Wied la Vlora
- Asasinarea lui Nako Spiru
- Trilogia Prometeu, după Ismail Kadare, într-un proiect balcanic
- Semnal editorial ”Gramatica limbii albaneze”, de Cristian Beşleagă
- O nouă ecranizare “Skanderbeg”?
- Korcea muzicală
- Eveniment operistic la München: „Madam Butterfly”, interpretată de soprana Ermonela Jaho
- Helena Kadare: Insuficient, timpul (fragment)
- Mihai Eminescu, la Viena, acum 150 ani
- Credinţe populare: legenda lui Marcoci sau a lui Malkoç Bey
- Pastila pentru suflet: Biserici ale Corcei
- „Specializarea arnăuţilor în arta militară datează din vremea îndepărtată a Bizanţului”
- Mântuleasa magică a lui Mircea Eliade
La numai o lună de la instalarea pe tronul Albaniei, regele german Wilhelm de Wied a vizitat Vlora, devenită scena unor situaţii dramatice. În urma Conferinţei de la Londra (1913), când s-au stabilit graniţele statului albanez, districtele Korcea şi Gjirokastra au fost ocupate de trupe greceşti, mare parte din populaţie refugiindu-se la Vlora. Impresionaţi de situaţia grea a refugiaţilor, regele Wilhelm şi regina Sophia au vizitat oraşul sudic şi au făcut donaţii importante în beneficiul acestora. Un gazetar contemporan, Mustafa Qyll, a făcut o scurtă prezentare a vizitei în ziarul „Popull”, din 18 aprilie 1914: „Schela Vlorei era plină de oameni. Ismail Qemali, prefectul, primarul, ofiţerii olandezi din garnizoană, consulii Austriei şi Italiei ocupau locurile centrale. Apoi, un mare grup de femei îmbrăcate în veşminte tradiţionale. Îndată ce s-a ivit yahtul regal, o mulţime de bărci pline cu poporeni şi oficiali s-au îndreptat spre el. Când yahtul s-a oprit la o sută de metri de ţărm, o singură barcă s-a apropiat, în ea aflându-se câteva femei reprezentând societatea Shpresa Kombëtare. Doamna Marigo, preşedinta acestei societăţi, înduioşată că vedea împlinindu-i-se un vis mai vechi, i-a înmânat reginei un buchet mare de flori alese cu grijă, iar aceasta a sărutat-o pe frunte. Pe ţărm, suveranii au fost întâmpinaţi cu urale şi un entuziasm imposibil de descris. Jani Minga (semnatar al Declaraţiei de independenţă) a ţinut un discurs impresionant. Când trăsura regală a pornit-o spre oraş, oamenii au dezlegat caii şi au tras-o chiar ei până la locuinţa unde regele avea să rămână.”
Marigo Pozio, preşedinta societăţii sus-numite, era soţia unui negustor patriot din Vlora şi cea care a brodat drapelul pe care Ismail Qemali l-a arborat în ziua Independenţei (28 noiembrie 1912).
Mira Skënderi