Eveniment operistic la München: „Madam Butterfly”, interpretată de soprana Ermonela Jaho

Share

Noua producţie a Staatsoper din München cu “Madam Butterfly”, de Giacomo Puccini, a avut‑o ca protagonistă în cele două spectacole din luna aprilie pe soprana albaneză Ermonela Jaho. Aceasta va mai performa în iulie şi septembrie 2019, între timp alte artiste precum Tatiana Zaharchuk, Catherine Malfitano, Angela-Maria Blasi, Olga Guryakova ş.a. o vor interpreta pe Cio-Cio-San pe scena Operei din  München.

În decorul ce reproduce ambianţa festivalulului florilor de cireş, al caselor de carton şi al podurilor miniaturale din grădinile japoneze, îşi trăieşte povestea de iubire frumoasa Cio-Cio-San (Ermonela Jaho), al cărei nume înseamnă „fluture” (butterfly, engl.). Acţiunea are loc la începutul secolului al XX-lea, lângă portul Nagasaki. Căsătorită cu locotenentul de marină Benjamin Franklin Pinkerton din SUA, ea nu bănuieşte că a fost luată de nevastă doar pentru perioada de rezidenţă a ofiţerului în Japonia, care consideră viaţa conjugală niponă una de conjunctură, un aranjament temporar, la fel ca închirierea unei case, urmând ca, la întoarcerea acasă, să-şi ia soţie americancă. „În ţara asta, contractele sunt tot atât de flexibile ca şi casele. Aşa că mă căsătoresc după moda japoneză: pentru 999 de ani. Dar pot anula contractul în orice lună”, spune Pinkerton (Riccardo Massi), deşi Cio-Cio-San este îndrăgostită sincer de el. Înflăcărată de acest sentiment, mireasa lui, care doreşte să se creştineze în ciuda blestemelor familiei ce se leapădă de ea, cântă: „Pe mare şi pe pământ, eu sunt cea mai fericită fată din Japonia. Ba nu! A întregii lumi! Prieteni, eu am răspuns chemării iubirii. Mă aflu în pragul iubirii, acolo unde se adună toate bucuriile celor vii şi celor morţi”. Pinkerton s-a întors în America, s-a căsătorit, părăsind-o pe Cio-Cio-San care îl aşteaptă ca un samurai credincios. Trei ani mai târziu, locotenentul revine în Japonia însoţit de soţia lui, Kate (Niamh O’Sullivan), şi află că are un copil căruia Madam Butterfly i-a dat numele Durere, urmând ca atunci când tatăl se va întoarce să-l cheme Bucurie. Pusă în faţa adevărului crud şi sfâşietor, Doamna Fluture îşi ia rămas-bun de la fiul ei („Tu, care din Paradis ai coborât la mine, uită-te la chipul mamei tale, ca să-l ţii minte. Uită-te bine la mine! La revedere, dragostea mea!”) şi se sinucide cu pumnalul tatălui ei.

Această tristă poveste a fost ilustrată excepţional de dirijorul Daniele Callegari care, în fruntea corului şi impresionantei Bayerisches Staatsorchester, a oferit o lectură viguroasă în multe momente, alternând-o cu altele de sensibilitate şi poezie autentică. Soprana Ermonela Jaho a impresionat nu numai prin registrul vocal, dar şi prin cel actoricesc, entuziasmând publicul care a ovaţionat-o mult timp după lăsarea cortinei, scriu criticii de specialitate. Interpretarea ei emoţionantă, gravă, delicată, în scenele în care află adevărul trist al trădării sau când îşi ia rămas bun de la copilul său a adus lacrimi pe chipurile multora din sală. Acesta este fluturele pe care artista albaneză l-a lăsat să zboare către oameni odată cu vocea ei caldă. Site-ul italian nocrimeonlyart.com a scris că spectacolul, regizat de Wolf Busse, a fost excepţional şi „va lăsa urme” în istoria montărilor cu opera „Madam Butterfly” datorită întregului ansamblu interpretativ, coristic şi orchestral, printre care Annalisa Stroppa (Suzuki), ce a oferit arii rafinate, adevărate lecţii de stil şi armonie, baritonul rus Boris Pinkhasovich, o voce foarte puternică, torenţială, ce s-a identificat perfect cu rolul consulului Sharples, sau Riccardo Massi care dă viaţă unui Pinkerton foarte generos, încrezător din punct de vedere vocal şi scenic.

Maria Oprea

Series Navigation << Korcea muzicalăHelena Kadare: Insuficient, timpul (fragment) >>