Relația Maicii Tereza cu Albania și regimul comunist de la Tirana
- Școala în pandemie – o temă de maximă importanță
- Shkolla në pandemi – një temë me rëndësi të jashtëzakonshme
- Promovim libri në Muzeun Kombtar të Letërsisë Rumune
- Vlora. A fost dezvelit bustul lui Isa Boletini
- Kastriot Dervishi – Un conflict fără pace pentru Albania: războiul italo-grec
- Albanezii și răscoala lui Tudor Vladimirescu
- Italienii și eliberarea Albaniei
- Sfârșitul lui Mirash Ivanaj
- Minoritățile din Kosova și patrimoniul cultural comun
- Biblioteca Națională din Kosova aniversează 75 de ani
- Prof. univ. Sorin Paliga – Albanezii – un popor „enigmatic”?
- Thanas Medi, tradus și în limba română
- Poezie albaneză de azi – Bardhyl Londo
- Dr. Dan Toma Dulciu – Mihai Eminescu, la Viena, acum 150 ani
- Folclorul din nord, apreciat la superlativ de președintele țării
- Copiii transhumanței au început școala: Păstoritul, o tradiție perenă a lumii arhaice
- Pastila pentru suflet 1 Octombrie – prăznuirea Sfântului Ioan Cucuzel – voce îngerească
- Ismail Kadare despre pacea interreligioasă din Albania
- Poveștile comunității: Albanezii din România în perioada interbelică
- Turismul albanez. Propuneri pentru anul viitor Saranda, „ochiul albastru” a Mării Ionice
- Relația Maicii Tereza cu Albania și regimul comunist de la Tirana
Expoziție comemorativă organizată la Muzeul Național cu ocazia celei de-a 110-a aniversări a nașterii Sfintei
Pentru regimul comunist de la Tirana, Maica Tereza a fost, timp de șaizeci de ani, o persona non grata. Născută la Skopje, din mamă albaneză și tată aromân, ea nu a obținut decât foarte târziu, în 1989, permisiunea de a-și vizita patria de suflet, și atunci cu maximă discreție. Mama ei a crezut-o moartă până a închis ochii. Aceste amănunte au fost relatate reporterului de la ziarul albanez Panorama de Mehmet Gëzilli, editor și cercetător, biograful care a publicat câteva titluri de referință despre cea care a devenit, la Vatican, în 2016, Sfânta Tereza de Calcutta. Prilejul acestor destăinuiri a fost organizarea unei expoziții comemorative dedicate Sfintei de către Muzeul Național de Istorie de la Tirana, sub sloganul “110 ani cu Maica Tereza”. Expoziția găzduiește 200 de titluri, dintr-un total de peste patru mii de ediții și reeditări dedicate acesteia. Gëzilli a mai mărturisit că pregătește o bibliografie cu coperțile cărților care au ca subiect viața și faptele Maicii Tereza. “În timpul regimului comunist din Albania, a povestit editorul, ea a fost plasată la periferia interesului opiniei publice și al presei albaneze. Adică, despre ea nu se scria și nu se vorbea niciodată. Altfel a stat situația în Kosova și la Skopje, unde prima referință la Mother Tereza a apărut, în presă, în anul 1972. Mult timp după aceea, în 1989, după prima ei vizită în Albania, media de aici a început să scrie despre viața și faptele ei.” (Aceasta se întâmpla la patru ani după moartea dictatorului comunist Enver Hogea, n.n.)
Referitor la faptul că regimul de la Tirana nu i-a permis viitoarei sfinte să-și viziteze rudele din Albania, mama și sora, și nici să fie de față la înmormântarea lor, Gëzilli a mărturisit că “presa internațională a reflectat palid acest fapt”. Și mai apoi: “Amintesc aici unul dintre articolele apărute în volumul ‘Maica Tereza în ochii lumii’, unde este amintită corespondența ei cu familia și prietenii. Pe 2 septembrie 1975, Maica Tereza îi scria arhiepiscopului de Calcutta, Ferdinand Perier: Am primit o scrisoare lungă de la mama mea. A aflat în cele din urmă câteva ceva despre mine și despre Misionarii Carității. În 1974 i s-a spus că am plecat de la Loreto (Școala Surorilor din Loreto, Irlanda), iar mai apoi nimic, așa încât și-a închipuit că am murit. Deci, primea rar vești despre ea, iar mama ei o credea moartă. Enver Hogea i-a interzis să vină să-și înmormânteze mama și sora. Dar ea era de o asemenea generozitate sufletească încât, la prima vizită în Albania, când a depus o floare la mormântul alor ei, a exclamat: Să-l ierte Dumnezeu pentru ceea ce a făcut! Asta era Maica Tereza, avea o mare forță de a ierta și de a ajuta pe oricine se afla în nevoie, fără a face niciun fel de discriminare. I-a ajutat pe sărmani fără a ține cont că sunt bektașieni, catolici, ortodocși, musulmani sau atei.
După anul 1990, ea a încercat să facă unele fapte caritabile și în Albania democratică. Despre contribuția ei în acest context, Gëzilli a spus: “Aș putea aminti la început prezența ei la deschiderea bisericilor și geamiilor, cu ocazia primelor ei vizite. Mai apoi, ca o contribuție importantă, aș sublinia redeschiderea, după 50 de ani, a Centrului Mondial Bektașian, pe 22 martie 1991, gest făcut chiar de ea. Acolo se aflau de ani de zile câteva bătrâne sărace, pe care ea le-a mutat cu toată grija într-un alt loc, după care i-a adunat pe responsabilii politici ai comunităților religioase și a deschis Centrul. Se vorbește adesea despre ajutorul ei dat Albaniei, dar nimeni nu poate nega faptul că Sfânta Tereza a făcut ca Albania să fie cunoscută în toată lumea prin persoana și faptele ei de caritate. În fața acestei femei sfinte s-au înclinat cu umilință cele mai mari personalități mondiale, din cultură și din alte domenii. A fost onorată de cele mai mari state ale lumii. În cazul acesta, când ei au avut nevoie de o asemenea figură, cu asemenea dimensiuni umane, cum ar putea poporul albanez să n-o venereze și să n-o păstreze în inima sa?”
Sfânta Tereza de Calcutta a vizitat Albania de cinci ori. Dar cel mai emoționant moment care ne vorbește despre dimensiunile personalității ei este cel al vizitei Papei Ioan Paul al II-lea în Albania. “Acest eveniment a avut loc pe 25 aprilie 1993, spune Gëzilli. Momentul în care el a îngenunchiat la Rinas și a sărutat pământul care a născut-o pe cea care a devenit Sfânta Tereza a fost un eveniment istoric de neuitat. Aceasta este o zi dăruită de Dumnezeu, a spus el. De fapt, nouă, ca popor, ne-a fost dăruită de Sfânta Tereza. Avem aici câteva ediții despre această personalitate internațională. Ce poate fi mai emoționant decât elogiul sincer pe care i-l aduc toate generațiile? Eu pot să spun că lumea, astăzi, are mai mult de patru mii de volume despre Maica Tereza, în circa 52 de limbi ale lumii. Tot astfel, peste 700 de mărci poștale cu chipul ei circulă în prezent în lume. La noi, sub acest aspect, mai sunt multe de făcut. Ediții dedicate ei și inițiative pentru cunoașterea Maicii Tereza ar fi binevenite pentru poporul nostru și chiar pentru oamenii noștri politici. Putem învăța de la ea să devenim mai umani, mai buni și să ne iubim mai mult poporul. Căci Maica Tereza, deși i s-a interzis vreme de 60 de ani să viziteze Albania, nu și‑a uitat niciodată țara sau, cum îi spunea ea, poporul ei… “.
Marius Dobrescu