Poezie albaneză de azi – Bardhyl Londo

Share

Dorințele poetului

Și dacă ochii tăi vor stărui gânditori
peste aceste versuri,
eu voi visa
un vis minunat.
Iar dacă ochii tăi vor tremura ușor
peste aceste versuri
sufletul meu va vibra ca o chitară
până în zori.
Și dacă privirea ta va trece indiferentă
peste aceste versuri,
atunci eu voi fi murit.
Nu uita să vii în uitare.

În târgul refugiaților

În târgul refugiaților
dacă vei cumpăra pantofi,
ei te vor duce pe tărâmul tristeții.
De vei lua un magnetofon,
acesta va plânge.
În târgul refugiaților
tensiunea va scădea.
Deci, nu uita,
ia mereu pe cineva apropiat
să te țină de umeri.
În târgul refugiaților
dulciuri nicicând să nu cumperi,
doar cafea, cafea amară.
Iar de prețuri să nu întrebi,
(cum să pui preț pe durere, pe lacrimă, pe dor?)
Și nu uita,
de câte ori te vei întoarce de acolo,
de două ori fata sărut-o,
de două ori băiatul.
Atenție cum vei păși în târgul
refugiaților.
Treci ușor peste inimi
peste iubiri.
Și mai ales,
când vei merge în târgul refugiaților,
te rog,
nu uita să ai în buzunar
un pumn de trotil…

Zilnic ne ucidem singuri

Zilnic ne ucidem singuri. La mese
murdare de bodegi. În fraze
murdare de ziar. În relații
mizerabile, în intrigi. Ne aducem singuri
o moarte lentă. Și, o, Doamne,
nici nu știm pentru ce.
Vine apoi o clipă. Ia revolverul. Trăgaciul
e mort.
Ai murit de mult. Iar morții nu se sinucid.

Lui Lasgush Poradeci

Moartea l-a uitat. Buimacă
și-a pierdut cărarea în versul lui
înmiresmat.

În ziua în care a-nchis ochii
lacul munților, de uimire,

ca o lacrimă mare a-nghețat…

Podul și țărmurile

Suntem ca două țărmuri ale unui râu,
mereu mai adverse, mereu mai departe,
noaptea în vis ridicăm un pod,
ziua un univers întreg ne desparte.

Suntem ca două țărmuri ale unui râu,
(Iubito, mare ghinion au țărmurile!)
În vis râdem și plângem alături,
ziua ne lovesc deopotrivă valurile.

Iar într-o zi de n-o să mă mai vezi,
și noaptea dacă o să mă vezi ca prin ceață,
tu să nu crezi în vorbe care mint
c-aș fi plecat sau n-aș mai fi în viață.

Un pod am să ridic de pe un țărm pe altul,
un pod care să șuiere ca o coardă de arc,
să vin și fruntea pe umărul tău să mi-o sprijin
să tac și să plâng, să plâng și să tac.

Traducerea: Marius Dobrescu

Series Navigation<< Thanas Medi, tradus și în limba românăDr. Dan Toma Dulciu – Mihai Eminescu, la Viena, acum 150 ani >>