Biblioteca Națională din Kosova aniversează 75 de ani
- Școala în pandemie – o temă de maximă importanță
- Shkolla në pandemi – një temë me rëndësi të jashtëzakonshme
- Promovim libri në Muzeun Kombtar të Letërsisë Rumune
- Vlora. A fost dezvelit bustul lui Isa Boletini
- Kastriot Dervishi – Un conflict fără pace pentru Albania: războiul italo-grec
- Albanezii și răscoala lui Tudor Vladimirescu
- Italienii și eliberarea Albaniei
- Sfârșitul lui Mirash Ivanaj
- Minoritățile din Kosova și patrimoniul cultural comun
- Biblioteca Națională din Kosova aniversează 75 de ani
- Prof. univ. Sorin Paliga – Albanezii – un popor „enigmatic”?
- Thanas Medi, tradus și în limba română
- Poezie albaneză de azi – Bardhyl Londo
- Dr. Dan Toma Dulciu – Mihai Eminescu, la Viena, acum 150 ani
- Folclorul din nord, apreciat la superlativ de președintele țării
- Copiii transhumanței au început școala: Păstoritul, o tradiție perenă a lumii arhaice
- Pastila pentru suflet 1 Octombrie – prăznuirea Sfântului Ioan Cucuzel – voce îngerească
- Ismail Kadare despre pacea interreligioasă din Albania
- Poveștile comunității: Albanezii din România în perioada interbelică
- Turismul albanez. Propuneri pentru anul viitor Saranda, „ochiul albastru” a Mării Ionice
- Relația Maicii Tereza cu Albania și regimul comunist de la Tirana
Biblioteca Națională de la Prishtina, cea mai mare și mai importantă instituție de acest gen din Kosova, aniversează, la 25 noiembrie anul curent, 75 de ani de la înființare. Dar ideea de bibliotecă națională este mai veche în zonă, respectiv din 1945, când instituția a funcționat în orașul Prizren. Deși mutată dintr-un loc în altul și purtând denumiri diferite, în toți acești ani misiunea ei a fost și este aceeași: de a conserva și valorifica patrimoniul spiritual al lumii și cel național. Localul actual al Bibliotecii Naționale, amplasat în centrul capitalei, Prishtina, a trezit chiar de la început o mulțime de suspiciuni. Clădirea, clasificată în stilul „noul regionalism”, are la bază proiectul arhitectului croat Andrija Mutnjaković. Inaugurată în 1974, ea dispune de numeroase cupole și de două amfiteatre, unul de 190 și altul de 75 de locuri. Prin forma exterioară, biblioteca a „reușit” să se claseze pe lista celor mai nereușite clădiri culturale din Europa. Totuși, alți experți o consideră ca av@nd un stil aparte, original. Cu toate acestea, instituția deține un fond de publicații și manuscrise foarte valoros, ceea ce face să fie frecventată de un mare număr de cititori copii, elevi, studenți, cercetători, tineri și vârstnici. Ea îndeplinește funcția de centru de informații bibiografice de nivel național, care adună, prelucrează și conservă materiale de bibiotecă cu valoare documentară din domeniul culturii, artei și științelor.
Deși până atunci a purtat diferite denumiri, începând cu 1999 ea poartă numele de Biblioteca Națională și Universitară din Kosova.
Fosta închisoare politică din Prishtina va fi muzeu
Deschisă de curând pentru publicul larg, pentru oricine dorește să o viziteze, vechea închisoarea din Prishtina dezvăluie o poveste dureroasă, ce reflectă istoria tragică a populației din Kosova și a personalităților sale culturale și politice. Deschiderea porților pentru public a fost făcută de oficiali din Ministerul Culturii, Tineretului și Sportului de la Prishtina, în onoarea celor 21 de ani de la eliberarea Kosovei (1999), semnalează KultPlus. „Este un sentiment special pe care îl trăiești trecând dintr-o celulă în alta. Aceasta este Închisoarea ideilor. Fie ca ea să devină un centru cultural pentru toți cetățenii din Kosova, pentru cei care vor să cunoască și să înțeleagă traumele prin care au trecut persecutații politici”, a spus la deschidere prim-ministrul Kosovei, Abdullah Hoti. Ministrul Culturii, Tineretului și Sportului, Vlora Dumoshi, a declarat că prizonierii acestei închisori au fost și sunt simbolurile rezistenței împotriva dictaturii. „Am planificat s-o oferim spre vizitare în acest an aniversar pentru a reaminti oamenilor istoria lor tragică, în special a deținuților politici, care au stat în celule ani de zile. Închisoarea a fost construită în 1945, pe vremea lui Rankovici, chiar de cei care au populat-o ulterior. Aceasta arată eroismul și rezistența poporului nostru, a tăriei lui. Ceea ce îi este specific clădirii este forma sa arcuită, pentru ca Aleksandar Rankovici să se afle foarte aproape de camerele torționarilor. Această închisoare este o parte integrantă a istoriei noastre”. Conform datelor de arhivă, imobilul a fost construit odată cu clădirea municipalității Prishtina, în apropierea Comitetului de partid, în actuala Piață Maica Tereza. Se spune că pe acest loc a funcționat inițial o școală de muzică, transformată ulterior în sediu al poliției. În exteriorul clădirii, cetățenii din Prishtina au amenajat și expus diferite panouri inscripționate, dedicate celor care au fost torturați în celulele pușcăriei, oameni care au pierit fără urmă și ale căror trupuri nu au mai fost găsite niciodată. Pe pereții zgâriați cu rugăciuni de deținuți au fost puse câteva fotografii ale celor mai proeminente figuri politice pe care le-a avut Kosova de-a lungul istoriei sale, în lupta pentru libertate și independență, printre care Ukshin Hoti, Rexhep Mala, Rexhep Ismajli și Adem Demaçi.
Conform guvernului kosovar, nu peste mult timp fosta închisoare de la Pristina va fi transformată în muzeu.
Maria Oprea