Albanezii și răscoala lui Tudor Vladimirescu

Anul viitor, în 2021, vom comemora împlinirea a două secole de la mișcarea revoluționară a lui Tudor Vladimirescu, intrată în istorie drept “Revoluția lui Tudor Vladimirescu”. Cititorii avizați cunosc desfășurarea evenimentelor din 1821, ca și sfârșitul tragic al celui care a reprezentat, pentru mulți români, idealul luptei antifeudale și antiotomane. Puțini știu, însă, că printre oștenii lui Tudor s-au aflat și o seamă de albanezi, “arnăuții viteji” pe care-i pomenesc documentele vremii. Unul dintre aceștia, negustorul brăilean de mai târziu Naum Veqilhardji, a rămas în istoria culturii albaneze drept făuritorul unuia dintre primele alfabete ale limbii albaneze și autorul unui abecedar care a făcut vâlvă în epocă. Despre el și despre ceilalți albanezi atrași în vîrtejul  evenimentelor din anul 1821 vorbește în cartea sa “Nikolla Nacio – Korcea, Apostol al Renașterii albaneze” istoricul Ismet Dermaku, de la Prishtina. Bazându-se pe o documentare serioasă și amplă, cercetătorul kosovar subliniază, printre altele, eroismul acestor bravi luptători veniți din toate colțurile Peninsulei Balcanice: de la Gjirokastra și Përmet, din Kosovo și Istanbul, de la Ianina și Seres. Citarea lor și a faptelor lor de cutezanță pare, după cum afirma cineva, un lung pomelnic scris pe toate câmpurile de luptă de la nord și de la sud de Dunăre. (M.D.)    

Aportul albanezilor la istoria română reiese cel mai bine în timpul mișcărilor țărănești conduse de Tudor Vladimirescu, când aceștia au trecut de partea răscoalei, distingându-se în mod deosebit, de exemplu, în bătăliile de la Drăgășani, Secu, Sculeni, București etc., purtate împotriva boierilor români, regimului fanariot și puterii otomane. Cu această ocazie amintim doar pe câțiva dintre acești “arnăuți viteji”, cum se spune în numeroase surse istorice, oameni care, luptând pe pământ românesc, organizați în societăți eteriste, sub conducerea lui Alexandru Ipsilanti și Tudor Vladimirescu, au militat implicit, după cum afirmă cercetătorul român Sava Iancovici, pentru cauza albaneză, pentru emanciparea și pentru afirmarea acestei cauze. Afirmație logică, pentru că Mișcarea Eteristă le-a adresat încă de la început un apel tuturor popoarelor din Balcani, incluzându-i aici și pe albanezi, îndemnul să se ridice împotriva puterii otomane. Despre aceasta mărturisește și Convenția semnată între Tudor Vladimirescu și organizația eteristă, în care este consemnată participarea fiecărei națiuni la lupta comună, iar albanezii au fost printre primii. Printre numele acestor luptători apare și cel al lui Konstantin Hristo, fiul lui Anastas din Kosovo, cunoscut și bun negustor de la Istanbul. Acest bărbat apare ca luptător în cetele lui Iordache Oteteleșanu, care, în bătălia de la Beneș, i-a salvat viața lui Petrache Poenaru, iluministul român de mai târziu. Mai târziu, îl găsim și în luptele sângeroase care au avut loc la București sub comanda albanezului Iordache Olimpiotul. Pe Konstantin Hristo îl întâlnim ca participant la lupte și sub comanda lui Gjergj Kiriali, tot albanez și acesta, cunoscut haiduc. Pe Dimitrie Anastasi îl găsim la început în slujba lui Ali Pașa din Tepelena, la Ianina, după care, mai târziu, acesta ia parte și la a doua răscoală sârbă. Mai târziu s-a distins și în revoluția română, în luptele de la Galați, Nucet și Drăgășani. Simon Kirkov, albanez din Seres, după ce a luptat de partea sârbilor în prima și a doua răscoală, s-a alăturat cetelor răsculate ale lui Tudor Vladimirescu împreună cu Konstantin Taso și cu Vasil Gjergj. Și aceștia doi s-au distins în lupta de la Drăgășani. Panajot Gjergj, cum este înscris în documente, originar din Kosovo, și Kristo, sunt amintiți în luptele care au avut loc sub comanda lui Iordache Olimpiotul. Acesta din urmă, după cum se pare, era venit de la Odesa, unde exercitase meseria de negustor. Spiro Margariti de la Gjirokastër și Beiko Gjika de la Përmet, albanezi și ei, s-au distins ca luptători sub comanda lui Bimbash Tanasi (albanez). Precum se vede, găsim la istoricii români încă mulți asemenea albanezi. Unul dintre ei este, fără îndoială, și Naum Veqilhardji, marele iluminist albanez, cu gradul de căpitan. Toți aceștia, prin eroismul pe care l‑au arătat în lupte, au trezit, după cum vom vedea mai târziu, ura boierilor români, care, exact din acest motiv, au încercat să-i alunge pe albanezi de pe moșiile lor. (…)