Pastila de suflet: O icoană a Maicii Domnului ocrotitoare a ortodocșilor din Albania

Maica lui Dumnezeu, Fecioară, roagă-te pentru noi, păcătoșii!

În cursul anului bisericesc sunt mai multe praznice închinate Maicii Domnului. Dintre acestea, în data de 8 Septembrie, se prăznuiește Nașterea Maicii Domnului. Este prima sărbătoare a noului an bisericesc, urmată de Înălțarea Sfintei Cruci (14 Septembrie), împreună arătându-ne rolul deosebit al Maicii Domnului și al jertfei pe cruce în istoria mântuirii noastre. De aceea, poporul dreptcredincios are o evlavie deosebită față de Fecioara Maria, iar fiecare popor ortodox a încercat să-și manifeste această evlavie prin forme deosebite, specifice fiecăruia: icoane, cântări, imne, acatiste etc. – multe dintre acestea generalizându-se în întreaga Ortodoxie.

Ortodocșii din Albania de astăzi au trăit în lungul vremii perioade de libertate și perioade de constrângere a vieții spirituale (e.g.: perioada bizantină – de maximă înflorire, cucerirea otomană – cu o evoluție sinuoasă a libertății de credință, și perioada comunist-atee – cu constrângeri mari, care au culminat cu interzicerea cultului religios). În aceste perioade, în funcție de libertatea de exprimare a trăirii credinței, modul de manifestare a îmbrăcat diferite forme, de la ridicarea de biserici impunătoare, împodobite cu fresce și înzestrate cu obiecte de cult, adevărate obiecte de patrimoniu – în perioada libertății, la icoane de uz familial și cărți de învățătură, care să întărească în credință poporul aflat în pericol, descurajat de presiunile păgâne – în perioadele de prigoană, și până la slujbele clandestine, făcute cu prețul vieții slujitorilor– în perioada declarat atee.

Una dintre manifestările extraordinare ale trăirii creștine o reprezintă icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la mânăstirea Ardenica (Ardenița) din Albania de astăzi. Icoana este o gravură în lemn, datând din anul 1731, în plină perioadă a persecuțiilor islamice. Deasupra este scris numele icoanei Maica Domnului de la Ardenița, în cele patru laturi sunt arbori sau ramuri de copaci, iar în partea de jos este semnătura autorului Ieromonahul Nectarie și anul 1731. Extraordinar în această icoană este faptul că, pe trei laturi, poartă alte patru inscripții-rugăciuni, în cele patru limbi vorbite de creștinii din zonă: în stânga – română, în dialect macedo-român, în dreapta – albaneză, iar jos – greacă și latină (pentru credincioșii catolici care veneau să se închine în fața sfintei icoane). În afara textului în latină, toate celelalte inscripții sunt cu caractere grecești.

Importanța deosebită a icoanei (descoperită cercetătorilor abia în anul 1952) este faptul că ea păstrează primul text scris macedo-român, cunoscut până astăzi: VERGIRĂ, MUMA-AL DUMNEADZĂ, ORĂ TRĂ NOI PECĂTOȘLI – Fecioară, Maică a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoșii! De asemenea, același text, în albaneză (VIGJIN DHE MAME E PERENDIS URO PREN FAJT ORETE) este cel mai vechi text scris, cunoscut în această limbă, în mediul ortodox.

Autorul icoanei este ierom. Nectarie Târpul (Terpos), aromân din Moscopole, născut în a doua jumătate a sec. al XVII-lea. Și-a făcut studiile la Academia din Moscopole, apoi s-a dedicat vieții monahale, în Schitul Sfânta Ana de la Sfântul Munte Athos. După ce a stat un timp la vestita mânăstire Sf. Naum, de pe malul lacului Ohrid, s-a mutat la mân. Ardenița, unde a devenit ieromonah și stareț. În timpul păstoririi sale, mânăstirea a trecut printr-un proces de intensificare a vieții monahale, prin suflul adus în obște de tinerii atrași de viața duhovnicească a starețului Nectarie. Predicile sale înflăcărate au întărit în credință locuitorii zonelor Arta și Berat, dar au atras mânia stăpânilor musulmani, care l-au determinat pe stareț să se refugieze la Veneția. Aici exista o tipografie în limba greacă, în care Nectarie a tipărit principala sa operă, Credința, în 1732, răspândită apoi în spațiul ortodox. Poporul dreptcredincios a găsit în acestă carte învățătura necesară rezistenței în fața mahomedanismului și a primit-o cu atâta entuziasm încât în mai puțin de 90 de ani se cunosc 12 ediții. În paginile cărții se află și o copie gravată a icoanei de la mân. Ardenica.

Atât de dragă a fost icoana ortodocșilor din actuala Albanie, încât negustorii aromâni au purtat-o în călătoriile lor, a fost păstrată de urmași, iar astăzi, unele exemplare pot fi admirate în muzee ortodoxe din fostele colonii macedo-române, despre care vom vorbi în viitor, în paginile revistei noastre.

pr. Gruia-Mihail Zamfirescu
Biserica Izvorul-Tămăduirii-Mavrogheni, București

Series Navigation

<< „De la vlădică la opincă” – Opincile și originea lor străvecheSărbătoarea musulmană Așura >>