Dr. Pandi Bello (Korcea, Albania) – Portretul unui mare om de cultură: Sotir Papahristo

Share

Orașul Korcea, din sud-estul Albaniei, a fost în ultimele două secole o sursă inepuizabilă de personalități, oameni de cultură care pot fi așezați fără nicio reținere alături de cei mai iluștri colegi europeni. Sotir Papahristo este unul dintre ei. În textul de mai jos, primit de la unul dintre prietenii redacției noastre, dr. Pandi Bello, muzicolog și director al Liceului artistic din Korcea, vom vedea că această afirmație nu este nicidecum hazardată. Căci, în afară de activitatea sa pedagogică prodigioasă, Papahristo este autorul a mii de pagini traduse din literaturile greacă și latină veche. Printre acestea amintim voluminoasele texte din Tucidide (Războiul peloponeziac), Plutarh (Viețile paralele), Eschil, Sofocle, Euripide și Aristofan, volumele ”Gramatica limbii grecești vechi” și “Sintaxa limbii grecești vechi” și multe, multe altele. (M.D.)

Sotir Papahristo s-a născut la Vëmbel, un sat din apropierea graniței albano-grecești, în anul 1887 (d. 1979). După primele clase, urmate la școala din satul natal și, apoi, la gimnaziul sârb din Manastir, și-a finalizat studiile la liceul grec din Korcea. Studiile universitare le-a urmat la Universitatea din Atena. În ziua în care a început războiul coaliției balcanice împotriva Imperiului Otoman (primul război balcanic, n.n.), în 5 octombrie 1912, după cum mărturisește în memoriile sale, a absolvit această universitate în specialitatea filologie.

“Soarta nu a vrut să mă despartă de studiile asupra vechilor clasici greci, pentru care aveam o dragoste deosebită și care vor juca pentru mine un rol însemnat ca profesor și scriitor”, scria Sotir Papahristo în ultimii ani de viață.

Cultura lui filologică era impresionantă, iar perso­najele tragedienilor și filozofilor greci, dispunând de calități morale și spirituale deosebite, l-au influențat decisiv. Sub influența lor, el și-a început cariera de promotor al culturii mai întâi la Liceul grec din Korcea, într-o perioadă tensionată și complexă, în anii 1912-1920, continuând-o mai apoi  ca inspector și inspec­tor-șef în învățământ la Liceul național francez din aceeași localitate. Mai târziu, la Tirana, a deținut funcția de director general al învățământului și director al Institutului feminin “Nëna mbretëreshë”.(Regina-mamă, n.n.). În această funcție a fost numit de însuși ministrul Învățământului din acea vreme, Mirash Ivanaj, care, la deschiderea școlii, în anul 1933, a declarat: “Ori vine Papahristo director al institutului, ori nu se deschide școala deloc”. Dar în mai 1939, noul ministru, Ernest Koliqi, l-a transferat la liceul din Shkodra. După cum notează Papahristo în memoriile lui, motivul mutării sale a fost acela că “elevii institutului erau prea patrioți, iar în câteva situații și-au arătat tristețea pentru pierderea independenței țării și ura față de Italia fascistă”.

Întreaga activitate padagogică și literară a lui Papahristo, traducerea unui număr impresionant de opere ale anticilor greci, a fost călăuzită de credința lui în prezența unor valori perene în viața omului. Printre acestea, libertatea, adevărul, libertatea de creație și frumosul au constituit fundamentul pe care s-a sprijinit în antichitate societatea elenă.        

Când Papahristo și-a început activitatea de corifeu al culturii, Albania se rupea de perioada cea mai întunecată a istoriei ei. Țara trebuia, deci, să se îndrepte spre Europa, iar în acest parcurs al ei trebuia să recupereze mult din timpul pierdut. Papahristo era convins că valorile umane perene și categoriile etice de bază au o mare influență asupra emancipării societății și formării personalității omului. În conferințele cu caracter pedagogic și în articolele lui despre principiile didactice, dar și în conferințele despre artă și cultură poate fi observat spiritul european și analiza rațională. Tocmai către acest model începuse să se orienteze cultura albaneză.

Sotir Papahristo lega cultura de dezvoltarea unui învățământ de calitate și într-o proporție corect stabilită. Sub aceste coordonate a tratat el problemele sistemului școlar de la începutul sec. XX. Desigur că, într-o asemenea mișcare de educație masivă, în care se vor pune baze solide, în condițiile libertății naționale abia câștigate, el a acordat un rol important și de neînlocuit culturii clasice. De asemenea, a atras atenția opiniei publice asupra “utilității gimnasticii și atletismului”, precum și asupra “influenței muzicii asupra sufletului și caracterului omenesc”.

Sotir Papahristo gândea într-o manieră specială și absolut umană misiunea dascălului. În articolul “Dragostea elevilor pentru dascălul lor”, principiile pedagogice se construiesc pe baza unui raport uman esențial. El scria: “Când un elev simte dragoste ade­vărată pentru profesorul lui, acest elev va încerca să nu împiedice niciodată munca acestuia”. Pe de altă parte, el subliniază că: “Profesorul care înțelege că nu va putea simți iubirea pentru copii ar face foarte bine să nu‑și aleagă această profesie”.

În memoriile sale, excelentul elenist scria printre altele: “Dorind să pun temeliile unui tineret sănătos atât moral, cât și fizic, am publicat la sfârșitul anului 1924 cartea Cercetășia”. Aproape tot ce a scris și tradus Papahristo a avut un efect benefic atât sub aspect teoretic, cât și practic mai ales în mediul korcear. Dar el nu s-a oprit doar la articolele cu o tematică încă neabordată până în acel moment. În ziarul “Koha” din Korcea din 20  martie1926 se transmitea următorul anunț: ”Cercetășia în orașul nostru este înființată în formă modernă sub îngrijirea dlui Sotir Papahristo, directorul liceului. Până astăzi s-au înscris 50 de băieți, toți sănătoși, care au plătit și banii pentru uniformele comandate mai demult la Paris”.

Papahristo avea o formație clasică și, la fel ca un alt cunoscut elenist din Korcea, profesorul Spiro Konda, era recunoscut ca un mare meloman. Amândoi erau niște chitariști desăvârșiți. Cântau la chitară clasică. Fiica lui Papahristo, pianista Vasilika Papahristo-Petrela, mi-a spus într-o discuție pe care am avut-o cu ea că, atunci când era mică și trăia la Korcea, asculta muzica multor compozitori clasici imprimată pe plăci de gramofon. Și că îi făcuse o impresie deosebită piesa ciclică pentru pian a compozitorului rus Modest Musorski, aranjată pentru orchestră de unul dintre întemeietorii impresionismului muzical, compozitorul francez Maurice Ravel.

Din tot ce a scris, s-ar putea spune că Papahristo era nu doar un admirator al artei, ci și un promotor activ al ei. “Gazeta e Korçès” (Gazeta Korcei) din data de 24 noiembrie 1925 anunța că profesorul Sotir Papahristo a ținut o conferință la Societatea de Arte Frumoase, vorbind despre utilitatea și dezvoltarea acestora în țara albaneză și scopurile societății amintite. El se entuziasma atunci când tinerii din această societate, care a jucat un rol unic în viața artistică a Korcei imediat după consoli­darea independenței statului albanez, puneau pe scenă piese de teatru sau dădeau concerte care ar putea trezi aproape aceeași bucurie și azi. Saluta aceste activități cu cel mai mare entuziasm. În numărul din 31 mai al “Gazetei Korcei”, după comentariul pe care-l făcea spectacolului cu comedia “Noaptea milei”, Papahristo scria: “Pe 6 aprilie a dat primul său concert Orchestra simfonică în sala Mitropoliei” și sublinia că acest concert a dat posibilitatea “să trăim pentru scurt timp în ambianța sublimă și minunată a unei arte divine”. Mai departe spunea că ”acolo unde înfloresc artele frumoase, acolo vei descoperi neapărat virtuți înalte, sentimente selecte și nobile, opere omenești, iubire, milă, umanism”.

După cum povestește fiica lui Papahristo, Vasilika, el își iubea orașul natal, Korcea, în anii premergători ai celui de-al Doilea Război Mondial. Se plimba adesea în zona Panda-Shetro, privea orașul de pe dealul Sf. Thanas și visa la evoluția lui viitoare, la progresul necontenit al acestei localități cu tipare culturale europene. “Eu eram legat strâns de Korcea, mărturisește el, acolo am crescut, s-ar putea spune, acolo mi-am făcut o parte din studii, acolo am fost profesor de liceu vreme de zece ani, acolo m-am căsătorit și am intrat într-o rețea familială de bună calitate, din care mi-a fost greu să mă rup mai apoi”.

Dragostea pentru țară și cea pentru muncă, tenacitatea de a ajunge la rezultate valoroase și impor­tante în creația lui intelectuală, ca și toleranța în relațiile cu oamenii au fost niște principii imuabile pentru Papahristo. El credea în libertate și în satistacțiile pe care aceasta i le oferea omului.

Oamenii care l-au cunoscut îndeaproape ni l-au descris ca pe un exemplu sui generis al educației bazate pe înalte valori sociale, ca pe un om apropiat și corect, incapabil de ură pentru cei din jur, sprijinitor al unei profunde morale creștine. Cu alte cuvinte, se poate spune că a fost un personaj format într-o manieră armonioasă, unul dintre acele personaje pe care nu le întâlnești oricând și oriunde în această lume complicată. Virtuțile lui s-au exprimat nu doar prin acțiunile lui de răspândire a unei morale sociale sănătoase, ci și prin aceea că, prin pozițiile și comportamentul lui, prin formula de comunicare, Papahristo a fost purtătorul direct și absolut sincer al acestor valori.

În virtutea acestor calități, dar și datorită caracterului său, culturii sale uriașe de natură enciclopedică, locuința sa din Tirana se transforma în după amiezele de duminică într-o adevărată agora de discuții academice. Printre vizitatorii și participanții obișnuiți la discuții se aflau înalte personalități ale culturii naționale, precum lingvistul Eqrem Çabej, istoricii Aleks Buda și Petraq Pepo, poetul Lasgush Poradeci, scriitorii Mitrush Kuteli și Sterjo Spasse etc. În aceste discuții atrăgeau atenția consecvența și corectitudinea intelectuală a lui Papahristo, ca și ale numeroșilor lui prieteni. Firește că printre frecvenții vizitatori ai lui Sotir Papahristo erau și alte figuri mai puțin celebre în istoria culturii naționale decât cele amintite mai sus. Pentru mulți dintre aceștia, discuțiile cu învățatul filolog semănau cu niște adevărate și profitabile lecții.

Azi, când din cauza decăderii culturale ne confrun­tăm cu deformarea valorilor umaniste și degradarea idealului cunoașterii reale, Sotir Papahristo, prin demnitatea umană care l-a caracterizat și în urma rezultatelor strălucite ale activității lui poliedrice, poate fi considerat un model demn de urmat și un exemplu pentru toți cei care sunt însuflețiți de pasiunile și scopurile cele mai înalte ale vieții.

*Comunicare prezentată în cadrul Conferinței științifice dedicate prof. Sotir Papahristo,

Korcea, 29 martie 2019

Traducerea în limba română: Mira Skënderi

Series Navigation<< Zilele Europene ale PatrimoniuluiLuminița Constantinescu – Tenorul Cornel Stavru: “Un exemplu de seriozitate, corectitudine, franchețe, inteligență și cultură” >>