Cum a fost asasinat Esad pașa Toptani

Share

Asasinatul politic are o veche tradiție în Albania. Dacă e să ne referim doar la ultima sută de ani, trebuie spus că istoria recentă consemnează trei atentate (e drept, neizbutite!) doar împotriva regelui Zogu, ca să nu mai amintim și alte asemenea episoade sângeroase, care ajung până în anii ’90, când a căzut sub gloanțele atentatorilor deputatul Partidului Democrat Azem Hajdari. Cu certitudine politic, ițele acestui asasinat au rămas încâlcite până în zilele noastre. Aceeași desfășurare și aceleași urmări a avut, mai mult sau mai puțin, și atentatul reușit asupra unuia dintre cele mai controversate personaje politice albaneze de la începutul secolului trecut, Esad pașa Toptani. Vlăstar al unei vechi familii nobiliare, Esad s-a născut la Tirana, în 1863, și a absolvit cu brio studiile Academiei Militare de la Istanbul, urmând apoi o prodigioasă carieră militară. Și, după cum cerea rangul la care ajunsese, pătrunde în cercurile influente ale imperiului și este ales deputat în parlamentul otoman. După 1912, îl găsim angajat în politica albaneză de nivel înalt, mai întâi alături de Ismail Qemali, apoi în fruntea guvernului paralel de la Durrës, unde proclamă Republica Albaniei Centrale. Dar construcția aceasta se dovedește șubredă și nu rezistă decât câteva luni. Oricare altul ar fi renunțat la politică, nu însă și Esad pașa Toptani. Deși este adversarul aducerii unui prinț străin, în februarie 1914 îl găsim în fruntea delegației albaneze care merge în Germania, la palatul prințului Wilhelm de Wied, pentru a-i oferi acestuia coroana Albaniei. Sub scurta domnie a lui Wied a deținut portofoliile de Interne și de Război, deși relațiile sale cu prințul nu au fost dintre cele mai bune. În primii ani ai conflagrației mondiale deține funcția de prim ministru al unui guvern șubred, în perioada octombrie 1914 – februarie 1916. Vechile dușmănii politice îl ajung însă din urmă. Așa se face că, aflat la Paris în ziua de 13 iunie 1920, cade victima unui atentat pus la cale de vechi adversari și executat de tânărul Avni Rustemi. Esad pașa avea să-și plătească astfel, cu un glonț în ceafă, păcatele reale sau închipuite de contemporani. 

Filmul atentatului

În rândurile ce urmează vom parcurge, cu ajutorul presei franceze din acele zile, toate momentele acestui asasinat, evident politic. Ziua de 13 iunie era ziua de naștere a lui Esad pașa Toptani, care împlinea 57 de ani și hotărâse să o sărbătorească la “L’Escargot d’Or”, unul dintre cele mai luxoase restaurante ale Parisului. Era însoțit de două persoane: de iubita sa franceză, Elise Dufour, mai tânără ca el cu 35 de ani, cu care conviețuia de doi ani, și de nepotul său, Gemil bey Vlora, care se afla la Paris. Era ora trei d.a. când grupul ieșea pe ușa hotelului parizian “Continental”. Înainte de aceasta, îi ceruseră recepționerului să comande un taxi, care acum îi aștepta dinaintea intrării. În vreme ce Elise și Gemil bey urcau în mașină, Esad se afla la câțiva pași în urma lor. În clipa aceea, apărut parcă de nicăieri, studentul Avni Rustemi și-a făcut fulgerător apariția și a tras două focuri de revolver în direcția politicianului. Primul glonț i-a pătruns în ceafă, făcându-l să se prăbușească la pământ, în vreme ce al doilea i-a străpuns pieptul în direcția inimii. Ambele lovituri fiind țintite asupra unor organe vitale, era evident că victima nu a avut nicio șansă. La rândul său, atentatorul, fără a fi nicidecum impresionat de balta de sânge în care se afla victima sa, a aruncat revolverul și a rămas pe loc, fără a face vreo încercare de a scăpa cu fuga. Imediat după aceasta, cei doi paznici ai hotelului, împreună cu câțiva trecători, l-au prins și imobilizat pe ucigaș, care nu a opus rezistență nici de data aceasta. Un polițist aflat în apropiere a sosit în grabă și i-a pus cătușele tânărului.

Două declarații contradictorii

Avni Rustemi avea 25 de ani. El nu-l cunoscuse personal pe Esad pașa Toptani, totuși îl văzuse de câteva ori și-i reținuse figura. În declarația dată în fața comisarului francez Eugene Joublain, Rustemi afirmă că se afla “absolut întâmplător” în fața hotelului “Continental”, când l-a zărit ieșind din clădire pe politician. În momentul în care și-a dat seama că este chiar Esad pașa, și-a amintit de “crimele” acestuia, precum și de faptul că în buzunarul din dreapta al hainei avea un revolver. În clipa aceea a înțeles ce avea de făcut. Iată cum a descris el, în fața tribunalului din Paris, desfășurarea atentatului: “Esad pașa mergea încet și părea foarte încrezător. Văzându-l, mi-a trecut prin minte întreaga istorie a Albaniei și am fost cuprins de o mare tulburare. Am luat din buzunarul din dreapta revolverul încărcat cu șase cartușe pe care-l aveam la mine și am tras de câteva ori… El a căzut imediat la pământ, iar eu am aruncat arma cât am putut de repede”.

O altă declarație asupra asasinatului de la Paris, complet diferită de prima, avea să dea ulterior Mustafa Kruja. Mustafa Kruja era unul dintre cei care l-au cunoscut bine pe Esad pașa Toptani, ba chiar a și scris despre el. Tatăl lui fusese în slujba familiei Toptani, iar Esad pașa a fost cel care i-a plătit lui Mustafa Kruja studiile la Ankara. Din mărturiile de epocă rezultă că nu mulți oameni se puteau lăuda că-l cunoscuseră mai bine ca el pe Esad. (Ca o paranteză, Mustafa Kruja a fost unul dintre semnatarii Declarației de independență din 1912 și un politician de vârf ai guvernării fasciste din Albania anilor ’40). Iată cum descrie acesta momentul asasinatului căruia i-a căzut victimă Esad pașa Toptani: ”Rustemi l-a abordat pe Esad pașa Toptani prin secretarul acestuia, Stavri, chipurile pentru a-i cere o bursă de studii în capitala Franței. Așa a aflat unde se afla victima sa (la hotelul “Ritz”, dacă nu greșesc) și la ora aceea aștepta în holul hotelului. Când Esad pașa a ieșit să se urce în automobil, el l-a urmărit afară și a strigat: “Oprește-te, trădătorule!”. Apoi a tras de câteva ori cu revolverul pe care-l cumpărase, probabil, la Roma sau Paris. Asta este ceea ce știu despre uciderea lui Esad pașa Toptani”.

În felul acesta s-a încheiat cariera unuia dintre politicienii de vârf ai Albaniei de la începutul secolului trecut. Ucigașul său, Avni Rustemi, a avut o carieră și un sfârșit la fel de ciudate. Declarat nevinovat de tribunalul francez, el a avut parte de câteva funcții politice de prima linie, printre care și aceea de deputat în parlamentul albanez, până ce, în aprilie 1924, a fost, la rândul său, asasinat de adversarii politici. Douăzeci de ani mai târziu, regimul comunist l-a declarat “Erou al Poporului”.  

În cursul unui interviu luat de ziaristul italian Luciano Magrini pentru media din Peninsulă, la întrebarea acestuia dacă va sprijini, în viitor, un prinț european adus de Marile Puteri pe tronul Albaniei, Esad pașa a răspuns: Domnule, eu nu pot fi slujitorul unui prinț european! Sunt contra unui prinț European. Pot să lucrez pentru Albania, dar nu și pentru un prinț străin, iar dacă Europa acceptă și recunoaște un guvern autonom, la fel trebuie să accepte un albanez ca rege sau guvernator. Europa a acceptat și situații mai încurcate ca aceasta. De pildă, Franța, Anglia și Rusia, după ce au dat insulei Samos independența, cu un drapel propriu, au lăsat-o sub suveranitatea sultanului, căruia i-au rezervat rolul de a-i alege un prinț. Numirea mea va rezolva neînțelegerile dintre albanezi și Puterile europene, neînțelegeri inevitabile dacă se va decide pentru un prinț străin. Dar, în acest moment, nu pot face nimic fără un consens al Puterilor și pentru a rămâne fidel voinței sultanului.

Marius Dobrescu

Series Navigation<< Capitularea Italiei fasciste și situația din AlbaniaCurtea regală a Albaniei >>