Călători străini despre albanezii de acum 100 de ani

Cum îi vedeau călătorii și antropologii străini pe albanezi în urmă cu un secol? Influențabili, indisciplinați, ahtiați după avere, sensibili, orgolioși, arțăgoși, dar și viteji, conștiincioși, fideli, primitori și foarte isteți, acestea sunt defectele și calitățile lor, conform baronului Franz Nopcsa (n.1877, Deva – d. 1933, Viena). Pentru a ajunge la aceste concluzii, el a adunat opiniile a 45 de personalități din epoca sa, care s-au exprimat în legătură cu ceea ce-i deosebește pe albanezi de alte popoare europene. Am selectat opiniile a trei dintre aceștia, cei mai cunoscuți din lista lui Nopcsa, pe care vi le prezentăm în rândurile următoare. Atragem atenția cititorilor că opiniile exprimate se referă la Albania anterioară anului 1912, deci înainte de apariția statului albanez independent.

Edith  Durham (1863-1944, antropolog și scriitor)

Albanezii nu sunt în realitate nici musulmani, nici creștini; pentru ei, religia este doar o formă exterioa­ră. Albanezii cu școală sunt negustori iscusiți (pricepuți) și au cu toții o individualitate pronunțată. Ce se poate spune despre diferite comunități: Cei din Shkrel (Shkodra) sunt apropiați, fără  gânduri ascunse; sunt veseli, primitori și țin la codul lor de onoare. Cei din Selca (Korcea) sunt muncitori și pașnici, ca și ceilalți munteni; în triburile lor hoția e un fenomen rar. Cei din Shaljan (Lezha) au virtuțile și slăbiciunile popoarelor primitive. Când sunt ușor de ofensat, când nu le pasă. Se enervează când e cineva ucis, dar ucid în continuare. Shaljanii sunt sălbatici, dar în același timp și naivi, generoși și fideli. Sunt abordabili și primitori. Cei din tribul Dushman sunt neserioși, veseli și mulți dintre ei chiar prea veseli. Omuciderea nu contează prea mult, ba chiar o consideră ceva inevitabil. Cuvântul dat este respectat desigur și aici. Supuși primului impuls, cei din ținutul Nikaj (din nordul Albaniei actuale, n.n.) sunt considerați cei mai sălbatici și primitivi din întreaga zonă a Munteniei de Nord. În naivitatea lor, se bucură de lucrurile cele mai banale. Fidelitatea conjugală a soților nu are prea multă importanță în Nikaj. Cei din Berisha sunt foarte supuși obiceiurilor păgâne, fură și sunt certăreți, dar își respectă cuvântul dat. Pentru ei, credința nu are niciun sens, este ceva absolut formal. Apreciază mult anecdotele facile. Cei din zona Mirdita au tendințe spre jaf, dar când se întrunesc la sfat sunt foarte respectuoși. După ce ucid pe cineva, le pare rău de glonțul consumat …

Hyacinthe Louis Hecquard (1814 – 1866, explorator francez)

Toți albanezii cântă cu plăcere. Vorbăria este apreciată pentru a ascunde adevărul. Suportă ironia fără intenție dușmănoasă. Catolicii din Shkodra și-au pierdut legăturile sociale care există între munteni, ei sunt servili, fricoși și lipsiți de sentimentul indepen­denței. Se invidiază unul pe altul. Supuși cu cei de sus, aroganți și cruzi cu cei de jos. Nu sunt recunos­cători, iar ajutorul îl consideră ceva ce li se cuvine de drept. Pentru un interes de o clipă sunt gata să se umilească, mai ales când în felul acesta scapă dintr-o primejdie. Sunt strânși la pungă, iar cu muntenii, deși provin dintre ei, nu sunt deloc primitori. Le este străină ospitalitatea. Musulmanii din Shkodra sunt mândri, primitori și, într-o anumită măsură, recunos­cători. Deși se arată indiferenți și generoși, sunt încăpățânați și zgârciți. Muntenii catolici, din contră, sunt răzbătători, mândri, disprețuiesc moartea, se onorează unul pe altul, își țin cuvântul și sunt ospitalieri.

Marie Amelie Julie Anna, Baroness von Godin (1882-1956, activist social și albanolog)

Albanezul are inteligență și energie inepuizabilă, interesul și onoarea personală sunt puse de ei înaintea chestiunilor publice. Fiecare dintre ei este un partid. Albanezii naturali sunt viteji și de o moralitate perfectă, cinstiți, incapabili să-și calce cuvântul dat; sunt ospitalieri, au ințiativă personală deplină, mai curând practici și măsurați decât idealiști și fanteziști; în general nu sunt religioși, fiecare dintre ei are o percepție personală despre dreptate. În aplicarea gjakmarrjei (vendettei, n.n.), albanezul este curajos și de neclintit. Cuvântul dat este sfânt. Un caracter complet diferit au albanezii care au făcut școală. Aceștia, în majoritate, sunt oameni ascunși, care au pierdut suflul vechiului și asprului cod al onoarei, și asta fără a fi pătrunși de suflul dreptului european. Ei îi exploatează fără milă pe ceilalți, nu au nimic sfânt, își vând onoarea pentru nimica toată. Nu au nimic în comun cu ceilalți albanezi, decât lăcomia. Sunt lipsiți de onoare, resping bunătatea, sunt eroi în vorbe și fricoși în realitate. Se prezintă ca fiind înaintați în gândire, deștepți, dar nu au norme morale și nici nu recunosc legea gjakmarrjei. Se pretind a fi purtătorii culturii europene.

Mira Skënderi

Series Navigation

<< „Dacă nu ne raportăm la înaintași, nu putem avea un viitor”Albanezi în lume: Violonistul care a cântat pe umărul lui Hristos >>