Maica Tereza, un dar făcut de poporul albanez întregii lumi

Share

Începând cu anul 2016, credincioșii catolici din toată lumea o sărbătoresc, la 5 septembrie, pe Sfânta Maică Tereza de Calcutta, un veritabil simbol al păcii, dragostei și compasiunii, iubită și respectată încă din timpul vieții pe întreg globul, indiferent de diferențele confesionale. „Albaneză de sânge”, așa cum ea însăși se recomanda, maica Tereza este poate cel mai de preț dar pe care națiunea albaneză l-a făcut umanității.

Născută la 26 august 1910 la Skopje (pe atunci în Vilaietul Kosovo – Imperiul Otoman, acum capitala Macedoniei de Nord), într-o familie albaneză catolică, a primit la naștere numele Anjezë Gonxhe Bojaxhiu. Tatăl său, Nikollë Bojaxhiu, născut la Prizren, într-o familie originară din regiunea albaneză Mirdita, era implicat în viața politică a comunității albaneze din acea zonă a Imperiului Otoman și a murit pe când micuța Anjezë avea numai opt ani. Deja la 12 ani, ea era hotărâtă să se dedice vieții religioase, iar la 18 ani s-a alăturat surorilor de la Mănăstirea Loreto din Irlanda, pentru a învăța limba engleză și a deveni misionară. Mama sa, Dranafile, și surorile sale s-au mutat la Tirana în 1934.

Viitoarea maică Tereza a ajuns în anul 1929 în India, începându-și noviciatul la Darjeeling, la poalele munților Himalaya. La 24 mai 1931 a depus primele voturi monahale, primind numele de Tereza, după Sfânta Tereza de Lisieux, patroana misionarelor. În 1937 a depus voturile solemne la Calcutta, marele oraș bengalez. A predat la școala catolică de acolo, iar în 1944 a preluat conducerea instituției. În tot acest timp, observând sărăcia, foametea și ulterior și violențele din regiune, maica Tereza s-a hotărât să se dedice slujirii săracilor. În 1948 a renunțat la veșmintele tradiționale ale ordinului său, a adoptat cetățenia indiană și, îmbrăcată într-un simplu sari de bumbac cu bandă albastră, s-a îndreptat către săracii din mahalalele indiene.

În anul 1950, cu permisiunea Papei, a înființat o congregație care avea să primească numele de Misionarele Carității și a cărei misiune era să se îngrijească de cei înfometați, dezbrăcați, infirmi, orbi, leproși, nedoriți, neiubiți și neîngrijiți, așadar de acei oameni deveniți o povară pentru societate și care sunt ocoliți de toți ceilalți. Cu sprijinul autorităților indiene, maica Tereza a înființat un ospiciu, în anul 1952, unde săracii primeau îngrijire medicală și paliativă, în acord cu propriile credințe (catolică, musulmană sau hindusă, după caz). Până în anul 1960, congregația a reușit să pună bazele mai multor ospicii, orfelinate și leprozerii pe întreg cuprinsul Indiei, iar în 1965 s-a extins și în străinătate, primul loc fiind Venezuela. Au urmat Italia, Tanzania, Austria, iar în anii ’70 și Statele Unite ale Americii. Ulterior, au fost deschise zeci de alte stabilimente în Asia, Africa și Europa. În anul 1979, maica Tereza a primit premiul Nobel pentru Pace. La moartea sa, în anul 1997, congregația ajunsese la un număr de mai bine de 4.000 de surori implicate în gestionarea orfelinatelor, ospiciilor și caselor de binefacere.

Activă și dinamică, maica Tereza a făcut mai multe călătorii în afara Indiei, pentru a se implica în rezolvarea problemelor umanitare. În anul 1982, a intermediat un armistițiu între israelieni și palestinieni, pentru a elibera 37 de copii blocați pe frontul din Beirut (Liban). A călătorit în Etiopia, pentru a ajuta victimele foametei, la Cernobîl, pentru victimele dezastrului nuclear, dar și în Armenia, după cutremurul teribil din 1988. În anul 1991 a pășit din nou în Albania, unde a deschis o casă a congregației la Tirana. A murit la 5 septembrie 1997 și a fost înmormântată la Calcutta, guvernul indian organizând funeralii de stat. A fost canonizată la 4 septembrie 2016 de către papa Francisc, în cadrul unei ceremonii organizate în Piața Sfântul Petru din Vatican.

Maica Tereza este respectată, admirată și comemorată pe întreg mapamondul. În Albania, aeroportul internațional de la Tirana îi poartă numele, la fel și cel mai mare spital civil și o mare piață publică din Capitală. Strada principală din capitala Kosovei, Prishtina, poartă de asemenea numele maicii Tereza.