Pastila pentru suflet: Biserica Sfânta Maria din Vithkuq

Share

Și în acest număr al revistei noastre vom rămâne în localitatea Vithkuq (Bitcuchi în dialectul aromân), pitoreasca așezare din Sud-Estul Albaniei. Prima atestare a localității are loc în 1162, odată cu construirea bisericii Sf. Athanasie. Protecția oferită de cadrul natural (altitudinea medie fiind de 1.230 m, iar punctul cel mai înalt – 1.750 m) a creat mediul propice unei dezvoltări firești, localitatea atingând apogeul în secolele al XVII-lea  și al XVIII-lea. Dacă în sec. al XII-lea este atestată o singură biserică, acum sunt cunoscute 18 biserici, trei mânăstiri și un centru mitropolitan. Dacă în 1568-1570, odată cu primul recensământ cunoscut aici, erau numărate 343 familii (toate creștine), acum populația ajunge la 12‑15.000 locuitori, așezați în 24 cartiere. De asemenea, în această perioadă este atestată și o școală. Vithkuq era un centru prosper, care a atras însă, ca și Moscopole, invidia multora: între 1781 și 1819-1823 localitatea cunoaște trei rânduri de distrugeri, ajungând în final să numere doar 13 familii. Majoritatea celor care au reușit să scape a emigrat în zone mai liniștite, așezându-se în orașe din Balcani sau întemeind noi localități, ca Mandrica, în Bulgaria, sau Lehova, în Grecia.

Biserica închinată Sfintei Fecioare Maria (Kisha e Shën Mërisë) aparține epocii de glorie în Bitcuchi, fiind construită în anul 1670, în stil post-bizantin. În condițiile istorice ale creștinismului, în această parte a lumii, sub dominația otomană aflată la maximul expansiunii sale europene (asediul Vienei, 1683), credința era cea care dădea identitate persoanei.  Înălțarea acestui sfânt lăcaș corespundea, pe de o parte, necesității de noi biserici, în condițiile exploziei demografice, iar pe de altă parte, dorinței locuitorilor de a fi sub ocrotirea Fecioarei Maria, al cărui principal praznic este Adormirea Maicii Domnului, din 15 August. Ca și localitatea, biserica a cunoscut o perioadă de înflorire până la sfârșitul sec. al XVIII-lea, și o perioadă de declin, în special după distrugerile din prima jumătate a sec. al XIX-lea. După reînchegarea așezării, părea că o nouă epocă de înflorire va urma, dar, în anul 1909, un incendiu provocat de o lumânare uitată aprinsă a dus la arderea unei bune părți din mobilier. Odată cu acesta, au fost distruse acte, icoane și alte obiecte bisericești, întreaga pictură rămânând înnegrită până astăzi. Au urmat apoi luptele din primul război mondial, cu ocupație străină și pierderi ireparabile pentru întreaga zonă. Un inventar din 1943 arată că totuși, în ciuda atâtor vitregii, cu ocrotirea Maicii Domnului, se păstraseră câteva obiecte din epoca de glorie a localității: o Sf. Evanghelie din 1697, o carte de rugăciune din 1770 și un Sf. Antimis din 1774, alături de alte obiecte vechi, dar imposibil de datat. Apoi au urmat ocupația din al doilea război mondial, cu pornirea luptei de eliberare de aici, și cea mai neagră perioadă, regimul comunist din Albania. Declararea bisericii Sfânta Maria ca monument de cultură de interes național, în 15 ian. 1963, a făcut ca biserica să fie cruțată după 1968, când bisericile au fost închise și demolate sau transformate în depozite…

Astăzi Vithkuq și întreaga zonă a Korcei trăiește o perioadă de regăsire a valorilor spirituale, putând arăta lumii adevărate tezaure culturale, între care, pe primul loc, se află bisericile și creația bisericească post-bizantină.

pr. Gruia-Mihail Zamfirescu
Bis. Izvorul Tămăduirii – Mavrogheni, București

Series Navigation<< O inițiativă interesantă: „Cartea de carantină”Legenda din jurul unei biserici seculare >>