Legenda din jurul unei biserici seculare

Articolul ar fi putut avea și un alt titlu, de pildă: Cum a reconstruit un musulman înrăit o biserică ortodoxă? Este vorba despre Ali pașa din Janina, misteriosul despot oriental despre care se povestesc o mulțime de lucruri îngrozitoare menite a da insomnii oricărui om din zilele noastre. Dar să o luăm cu începutul. În satul Bual, de lângă Përmet (în sudul Albaniei) există o biserică seculară, biserica Sf. Ilie. Ceea ce se știe din tradiția orală și puținele mărturii documentare este faptul că, la începutul sec. al XVII‑lea, această biserică a fost distrusă într-un incendiu cumplit, iar sătenii au rămas fără lăcașul în care se oficiau ceremoniile și slujbele zilnice. Conform lui Aleksandër Todhe, un localnic pasionat de istorie, incendiul a avariat grav inclusiv frescele pictate în stil bizantin, având ca dominantă culoarea albastru. Ca o paranteză, la ora actuală biserica este clasificată de Ministerul Culturii de la Tirana ca monument cultural de prima clasă.

Se știe aproape cu certitudine că edificiul datează din sec. al XII-lea și că a servit ca lăcaș de cult locuitorilor din satul Bual. Arhitectura bisericii este în stil bizantin, pictată cu fresce care amintesc de tradiția bisericilor românești. După cum am mai spus, la începutul sec. al XVII-lea, un incendiu catastrofal a scos din uz lăcașul, spre disperarea sătenilor. Desigur că, pentru aceștia, într-un ev mediu profund religios, distrugerea bisericii a fost o mare tragedie. Și aceasta până într-o zi, când s-a aflat că mai marele ținutului, temutul Ali pașa de Janina (sau Tepelena, după locul nașterii), avea să le reconstruiască lăcașul. Cum de era posibilă o asemenea minune? Explicația pare, într-adevăr, una care ține de miracol.

Satul Bual este cunoscut pentru adepții unor tratamente medicale naturiste, numiți și djeray. Acești vindecători populari erau solicitați și apreciați în toată peninsula Balcanică și chiar dincolo de granițele ei. Și se mai știe că, la sfârșitul sec. al XVIII-lea, fiul lui Ali pașa, Veli, s-a îmbolnăvit de rinichi. Firește că au fost aduși medici de peste tot și fără rezultat, până când la căpătâiul bolnavului a venit unul dintre vindecătorii din Bual. Tratamentul acestuia a dat rezultatele dorite și atunci puternicul pașă l-a întrebat pe djeray cum să-l răsplătească. Omul a cerut să fie reconstruită biserica din satul natal, iar Ali pașa a ordonat refacerea din temelii a lăcașului.

Biserica se află în satul Bual, în apropierea râului Vjosa. Conform lui Andrea Llukan, autorul cărții “Arta religioasă în Alba­nia”, cons­trucția are dimensiunile 21,15×9,95 metri și este compusă din naos, nartex și pridvor. În anul 1814, biserica a fost reconstruită complet, făcându-i-se modificări esențiale. Zidăria este din blocuri de tuf (rocă sedi­mentară poroasă), printre care se află cărămizi așezate în zig-zag. Absida are trei fețe. Deasupra porții de sud se află următoarea inscripție: “În anul 1814 acest templu sfânt a fost reconstruit din temelii sub îngrijirea preaonoratului, domnului Kristo Tasi, în 1850 a fost pictat în vremea când era episcop sfinția sa, domnul  Neofit, iar paroh arhimandritul Agathangjel, preot fiind părintele Gjergji, sub îndrumarea fraților Vangjeli și Ilia Efthimi. A fost pictat de mâna lui Ziku, Nikolla și Kostandin, frați din sfânta eparhie din Vellaja 1850 ianuarie 31”. În interior, biserica este împodobită cu pictură murală, frescele fiind datate, conform specialiștilor, în două perioade diferite: sec. al XII-lea și sec. al XVII-lea. Deși încadrat la categoria “monumente de prima clasă”, bisericuța din Bual este abandonată, iar frescele de aici, care au nevoie de lucrări de restaurare și conservare, trebuie să mai aștepte intervenția Ministerului Culturii de la Tirana.

Marius Dobrescu