Legea schimbării toponimelor

Share

După o muncă de câțiva ani a unor comisii speciale, în 1938 a început aplicarea legii pentru înlocuirea denumirilor geografice cu origini străine din Albania. Acestea proveneau, mai ales, din limbile bulgară, sârbă și greacă și existau de aproape o mie de ani, din epoca în care teritoriile albaneze erau stăpânite de puteri străine. Încă din 26 martie 1923, ministrul de Interne Ahmet Zogu ordonase prefecturilor să alcătuiască comisii speciale care să analizeze înlocuirea denumirilor străine cu altele autohtone. Erau avute în vedere numele orașelor, satelor, cartierelor, râurilor, munților, câmpiilor ș.a. În 1928 problema a fost reluată, când s-a format o altă comisie cu aceleași obiective. După multe stăruințe, parlamentul de la Tirana a votat, pe 22 aprilie 1937, legea care stabilea schimbarea denumirilor cu origini străine cu altele autohtone. Legea urmărea, conform inițiatorilor, creșterea sentimentului național și stimularea patriotismului. La patru luni după aprobare, denumirile străine nu mai erau acceptate în redactarea documentelor, iar trei ani după aceasta erau admise doar în paranteze. Oficialii care încălcau legea erau amendați sau excluși din profesie. Lista noilor denumiri a fost aprobată de ministrul Justiției, Faik Shatku, pe 6 iulie 1938 și promulgată de rege pe 26 august. Iată câteva dintre denumirile schimbate: Bistrovica-Kështjellëza, Dobroniku-Bukuranje, Morava-Fushëz, Tropoja-Trifushë, Saranda-Zogaj, Visoka-Nalta etc. Dar aceste schimbări nu au putut fi aplicate. Noul regim de după 7 aprilie 1939, cel italian fascist, nu a creat condițiile potrivite aplicării legii. Ba chiar, prin decretul din 9 septembrie 1939, a abrogat legea promulgată de regele Zogu cu numai un an în urmă. 

Luiza Qerreti

Series Navigation<< Nikolla Nacio: „Intrigile streine în contra neamului albanez”Plenara a 8-a a Partidului Muncii din Albania >>