Politicieni albanezi: Regep Mitrovica
- Dobrogea – un model de conviețuire multietnică
- Dobroxhea – një model i bashkëjetesës shumëetnike
- Pandemia și traficul de droguri
- Liga de la Prizren și pericolul ciopârțirii teritoriilor albaneze
- Prof. dr. Mihai Vinereanu, City University of New York – Tăblițele de aur de la Sinaia: marele măr al discordiei
- Politicieni albanezi: Regep Mitrovica
- Prințul Wilhelm de Wied părăsește Albania
- Dr. Dan Toma Dulciu: China, în vremea lui Eminescu
- Gjergj Bubani – un mare patriot și om de cultură
- Ismail Kadare: Portretul artistului la tinerețe, versiunea albaneză*
- Nasho Jorgaqi, Dragoste târzie (proză poetică)
- Proză albaneză de azi: Vath Koreshi (1936-2006), Cișmeaua arhitectului
- S-a stins din viață patriarhul dansului albanez
- Dispută pe instrumentele muzicale tradiționale
- Pastila pentru suflet: 10 Iulie – prăznuirea Sfântului Neomartir Nicodim din Vithkuq
- Monumente ale credinței – Basilica Sfânta Sofia a devenit geamie
- Călătorind prin Albania de la nord la sud
- „Albanezii și grecii lucrau la cariere”
- Mărturisirile cântăreței Rita Ora
După capitularea Italiei – 8 septembrie 1943 – și pătrunderea trupelor germane în Albania, Consiliul Superior de la Tirana l-a nominalizat în funcția de șef al cabinetului pe Regep Mitrovica (citește Mitrovița). Din guvernul acesta, care a funcționat între 5 noiembrie 1943 și 16 iunie 1944, mai făceau parte Geaferr Deva (ministru de Interne) și Eqerem Çabej, lingvist (ministru al Educației), precum și trei reprezentanți ai Kosovei. La depunerea jurământului, Mitrovica a declarat că „după patru ani și jumătate de robie cumplită, era numit pentru prima dată un guvern național.”
Dar cine a fost Regep Mitrovica? Născut la Mitrovica (oraș în nordul Kosovei), în 1888, el a urmat școala primară în orașul natal, iar liceul la Skopje. Încă din timpul studiilor universitare, la Istanbul, s-a remarcat în presa albaneză a vremii, semnând articole cu conținut patriotic în publicațiile „Bashkimi i Kombit” și „Shkupi”. A fost unul dintre semnatarii Actului Indpendenței, la Vlora, în 28 noiembrie 1912. În perioada 1921-1923 a îndeplinit funcția de ministru al Învățământului, iar în iunie 1924 a fost unul dintre susținătorii mișcării revoluționare care l-a adus în prim planul politicii albaneze pe clericul și scriitorul Fan S. Noli. După eșecul guvernării de stânga, a fost silit să ia drumul exilului și a trăit vreme de mai mulți ani în Austria și Franța. După invazia italiană, s-a întors în țară și a făcut parte din Consiliul de Stat. Neînțelegerile cu guvernarea pro-fascistă i-au conferit statutul de persona non-grata și încarcerarea la Porto Romano- Durrës. Pe 1 octombrie 1943 este ales deputat în Adunarea Națională, iar pe 5 noiembrie, același an, devine prim ministru. Odată cu instalarea puterii comuniste se refugiază în Occident, unde moare la 21 mai 1967. A fost unul dintre șefii partidului de dreapta Balli Kombëtar.
Luiza Qerreti