Gjergj Bubani – un mare patriot și om de cultură

“Cultivați inimile tinerilor albanezi. Aprindeți flacăra patriotismului în sângele lor. Făceți-i să înțeleagă mereu că o bucată de pământ ce se află departe, dincolo de munții Balcani, udat de marea Adriatică, o bucată de pământ ce poartă cu onoare numele de Albania este patria lor, patria strămoșilor lor, care așteaptă de la ei să ducă la bun sfârșit opera începută de înaintași.” (Gjergj Bubani).

Dar cine fost Gjergj Bubani și de ce a rămas el în istoria culturii albaneze? S-a născut la Boboshtica, la întâlnirea a două secole, în ziua de 5 martie 1899. Primii ani de școală i-a făcut în satul natal. Mama sa, Lisaveta, a rămas văduvă la numai 29 de ani, după ce soțul ei, Dionis, negustor în România, a murit înainte de a împlini 44 de ani. Gjergj și-a continuat studiile la liceul din Korcea, apoi a studiat la Facultatea de chimie de la Atena, unde a obținut diploma de chimist. Între timp, sora sa mai mare, Maria, s-a măritat la București cu Stavri Economu, negustor din Boboshtica și rudă cu Victor Eftimiu, ceea ce a determinat-o pe Lisaveta să-și ia cei doi copii mai mici, Urania și Gjergj, și să se stabilească la București.

Ziarist în slujba comunității albaneze și a Albaniei

Imediat după aceasta, Gjergj Bubani s-a afirmat în rândurile comunității albaneze din România ca un patriot și om de cultură valoros. După ce a preluat, împreună cu Mihal Xoxe redacția revistei “Shqiperia e Re” de la Constanța – în 1920, sub pseudonimul Guri Malesori -, în anul 1922, Gjergj Bubani a început să editeze o altă revistă, “Dodona”, avându-i drept colaboratori pe Lasgush Poradeci, Asdreni, Victor Eftimiu și Mithat Frashëri. În paralel, el a scris și a publicat nuvele satirice sub pseudonimul “Brumbulli”. În anul 1932 a editat ziarul politic “Kosova”, care a avut ca principală temă situația albanezilor din această provincie a Iugoslaviei. În primul număr al revistei, renumitul scriitor și economist Dhimitër Pasko (Mitrush Kuteli), o eminență a Băncii Naționale de la București, și-a publicat articolul “Pentru o nouă politică economică“. În acest studiu, Kuteli vorbea pe larg despre politicile monetare ce ar fi trebuit urmate de tânărul stat albanez, își oferea serviciile și sfaturile, cu altruism și animat de un patriotism fierbinte. “Albanezul din America, din România și din Egipt, care a reușit să-și creeze o avere din nimic, va fi gata să-și pună toată priceperea la dispoziția patriei sale”, scria el în articolul citat. Tot în “Kosova”, trei numere la rând, poetul Ali Asllani și-a publicat poemul “Hanko Halla”. Și tot aici au apărut creații ale scriitorilor albanezi Dhimiter Shuteriqi, Andrea Varfi, Risto Siliqi, Victor Eftimiu, Lasgush Poradeci, Asdreni etc.

În anul 1934, tot la București, Gj. Bubani a început editarea unei alte reviste, “Sfatul Național”, printre colaboratorii căreia au fost Gjergj Fishta, Vincenc Prenushi, Nexhat Hakiu, Milto Sotir Gurra, Haki Stërmilli, Ilo Mitkë Qafëzezi, Manush Peshkëpia etc.

Redactor șef și director la Radio Tirana

Doi ani mai târziu, în 1936, Gj. Bubani a fost numit redactor-șef al cotidianului “Drita”, care apărea la Tirana. Întors în Albania, el a făcut pasul decisiv spre gazetăria-radio, fiind numit, grație culturii și activității sale prestigioase, primul director al Radiodifuziunii albaneze (28 noiembrie 1938). În această funcție, el și-a pus în evidență talentul organizatoric și imensa putere de muncă, reușind, prin programele al căror coautor a fost, să promoveze creația autorilor albanezi, folclorul și tradițiile țării sale.

După ce Italia fascistă a ocupat Albania, Gj. Bubani și-a dat demisia de la conducerea Radiodifuziunii albaneze și a cerut permisiunea să plece în România, unde-și lăsase familia cu trei ani în urmă, lucru cu care autoritățile italiene nu au fost de acord. În această situație, mama sa, Lisaveta, și-a strâns lucrurile adunate într-o viață de om, a adunat familia în jurul ei și a pornit-o înapoi spre Albania. În grupul acesta se aflau Sofia, soția lui Gjergj, și băieții lui, Dionis (de 13 ani) și Loredan (de patru luni). După o călătorie cu trenul până la Belgrad, ei și-au continuat drumul prin Manastir și Korcea până la Tirana, unde au ajuns la 23 august 1939. 

În timpul ocupației fasciste, Gj. Bubani a colaborat cu Radiodifuziunea albaneză ca realizator și redactor- șef, funcție care i-a dat posibilitatea să redacteze revista literară “Vatra albaneză“, în care au apărut materiale semnate de autori cunoscuți în epocă: Filip Ndocaj, Mustafa Greblleshi, Andrea Varfi, Myzafer Xhaxhiu, Sterjo Spasse, Vedat Kokona etc. Iată cum îl descria, în anii aceia, publicistul Mustafa Greblleshi: “Am intrat în biroul de la Radio Tirana al cunoscutului ziarist și umorist Gjergj Bubani. Deși ne întâlneam pentru prima oară, iar eu eram complet necunoscut, în vreme ce el era o personalitate gaze­tă­rească celebră, m-a întâmpinat cu multă prietenie. I-am spus pentru ce îl vizitam și i-am dat monografia lui Haki Stërmilli pe care o aveam la mine, dactilogra­fiată curat. Gjergj Bubani m-a privit o clipă cu ochii lui vii și jucăuși, m-a poftit să iau loc și mi-a oferit o țigară. După ce a citi monografia, mi-a spus entuzias­mat: Mi-a plăcut, mi-a plăcut mult. O vom transmite joi. Chiar tu o s-o citești la microfon. Ai un stil simplu și atrăgător. Eu am mai pregătit și alte două mono­grafii pentru emisiunile literare de la Radio Tirana, una despre Fan Noli și cealaltă despre Omar Kayam”.

Un alt cunoscut scriitor albanez, Myzafer Xhaxhiu, descrie astfel figura celui care a fost Gj. Bubani: “Primul director al Radio Tirana, Gjergj Bubani, om cu un orizont cultural vast, cunoscător a cinci limbi străine, era nu numai extrem de inteligent, ci și foarte modest, își chema subalternii să le asculte opiniile și avea cu ei relații foarte apropiate. Nu-l țin minte să se fi enervat vreodată. Era un om energic și frumos, cu sprâncene negre, avea ceva din chipul lui Aleksandër Moisiu.”

Victimă a regimului stalinist         

După capitularea Italiei fasciste și invazia hitleristă, Radio Tirana a devenit unul dintre punctele de rezistență națională, ceea ce a atras închiderea postului și arestarea întregului personal, cu Gjergj Bubani în frunte.

Au trecut astfel câțiva ani grei. Albania a fost eliberată. Puterea comunistă a început epurările și procesele împotriva celor mai cunoscuți intelectuali albanezi. Firește că nu a fost uitat nici Gjergj Bubani, deși activitatea sa patriotică ar fi putut constitui unul dintre argumentele cele mai puternice în apărarea sa. La 1 martie 1945, Tribunalul Special comandat de puterea stalinistă de la Tirana l-a condamnat pe fostul director al Radioului național la 15 ani de pușcărie și confiscarea întregii averi. Eliberat după șase ani (1950), cu sănătatea zdruncinată, Gjergj Bubani a închis ochii la 28 februarie 1954. Patru zile mai târziu ar fi împlinit 55 de ani… 

Fiul său, cunoscutul scriitor Dionis Bubani, își amintește: “În ultima noapte (fără să știm că avea să fie ultima) am discutat cu el despre literatură, și-a amintit de întâlnirea cu Çajupi de la Cairo, cu Aleksandër Moisiu, la București, la spectacolul cu “Cadavrul viu” de Tolstoi, ori de interviul pe care i l-a luat istoricului român, prietenul albanezilor Nicolae Iorga în 1934.

Când, aproape de miezul nopții, m-am ridicat să plec, taică-meu m-a rugat:

– Mai stai puțin, Dionis! Discuția noastră a continuat despre Nonda Bulka, Vedat Kokona, Sterjo Spasse, Odhise Paskali, Vangjush Mio…

Mai târziu, după nici două ore de somn, mama m-a sculat plângând: tata își dăduse sufletul”.

Marius Dobrescu

Series Navigation

<< Dr. Dan Toma Dulciu: China, în vremea lui EminescuIsmail Kadare: Portretul artistului la tinerețe, versiunea albaneză* >>