„Albanezii și grecii lucrau la cariere”
- Dobrogea – un model de conviețuire multietnică
- Dobroxhea – një model i bashkëjetesës shumëetnike
- Pandemia și traficul de droguri
- Liga de la Prizren și pericolul ciopârțirii teritoriilor albaneze
- Prof. dr. Mihai Vinereanu, City University of New York – Tăblițele de aur de la Sinaia: marele măr al discordiei
- Politicieni albanezi: Regep Mitrovica
- Prințul Wilhelm de Wied părăsește Albania
- Dr. Dan Toma Dulciu: China, în vremea lui Eminescu
- Gjergj Bubani – un mare patriot și om de cultură
- Ismail Kadare: Portretul artistului la tinerețe, versiunea albaneză*
- Nasho Jorgaqi, Dragoste târzie (proză poetică)
- Proză albaneză de azi: Vath Koreshi (1936-2006), Cișmeaua arhitectului
- S-a stins din viață patriarhul dansului albanez
- Dispută pe instrumentele muzicale tradiționale
- Pastila pentru suflet: 10 Iulie – prăznuirea Sfântului Neomartir Nicodim din Vithkuq
- Monumente ale credinței – Basilica Sfânta Sofia a devenit geamie
- Călătorind prin Albania de la nord la sud
- „Albanezii și grecii lucrau la cariere”
- Mărturisirile cântăreței Rita Ora
Povestea construirii castelului Peleș
Castelul Peleș a fost ridicat la inițiativa regelui Carol I, primul monarh al dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen care a domnit în România, pentru a-i servi drept reședință de vară. În data de 5 august 1866, Carol vine pentru prima dată la Sinaia, însoțitit de Dimitrie A. Sturdza, Carol Davila și maiorul Alexandru Fălcoianu. Plecat din București cu un poștalion tras de 8 cai, Carol ajunge inițial în Ploiești, unde este primit solemn de autoritățile locale. După o scurtă oprire la Florești, la hanul doamnei Cantacuzino, domnitorul ajunge în seara zilei de 5 august 1866 la Sinaia, unde înnoptează în modestele chilii ale unei mănăstiri. După această primă călătorie la Sinaia, el decide să revină anul următor, în 1867. Curând, Sinaia devine o destinație frecventată anual de domnitor, care se declară fermecat de frumusețea locului. În 1872, Carol îi scrie tatălui său o scrisoare în care își dezvăluia intențiile de a construi aici o reședință de vară: „Aerul aici e mereu răcoros și curat… Așa că pe zi ce trece mi se întărește dorința de a începe cât mai curând construcția unei reședințe”.
Lucrările încep în 1873, dar așezarea pietrei de temelie se tot amână din cauza alunecărilor de teren destul de frecvente. Din acest motiv, elaborarea planurilor de construcție a castelului îi sunt încredințate arhitectului Wilhelm von Doderer. Ceremonia de așezare a pietrei de temelie are loc la 10 august 1875, într-o duminică. În acea zi, Carol declara emoționat: “Să se ridice acest castel și să fie terminat, pentru a putea fi leagănul dinastiei mele, al dinastiei naționale”.
Referitor la construcția efectivă a castelului, regina Elisabeta nota: “Italieni zidari, Români pentru terasamente, țigani salahori. Albanezii și Grecii lucrau în cariere, Nemții si Ungurii dulgheri. Turcii ardeau cărămida. Au fost maeștri Polonezi și cioplitori în piatră Cehi. Francezii desenau, Englezii măsurau, astfel că pe șantier se întâlneau sute de costume naționale și se vorbeau patru-spre-zece limbi; se cânta, se înjura și se certa în toate dialectele și pe toate tonurile; era un amestec nostim și zgomotos de oameni, de cai, de boi și de bivoli”. “Cât despre rege, el era totdeauna pe schelele cele mai înalte și dirija în persoană lucrările (…) Nu îndrăznesc să spun că mă suiam și eu din când în când, dar numai de plăcere că mă făcusem bine de o boală de picioare și că mă puteam sluji cu ele, și mă coboram repede, pentru ca să pot sta de vorbă cu bătrânul meu prieten, Peleșul”.
Pe 7 octombrie 1883 castelul este terminat și Carol oferă un prânz de gală, toastând cu vin românesc ”în onoarea și pentru fericirea României”.Vasile Alecsandi însoțește toastul cu versurile: ”Eu Carol și al meu popor/Zidit-am într-un gând și dor/În timp de lupte al meu regat/În timp de pace – al meu palat”. Peleșul a costat 6,5 milioane de lei aur în prima etapă(1873-1883), iar până la finalizare (1914) costurile au ajuns la 16 milioane de lei aur. Banii au provenit din caseta particulară a regelui. Ar fi fost mai mulți bani dacă suveranul ar fi acceptat vreunul din cele trei proiecte prezentate de Wilhelm von Doderer. Bugetul nu era însă pe măsura proiectului. De aceea a recurs la Johannes Schulz, care, până în 1883, a fost diriginte de șantier și care a înălțat un chalet în stilul neorenașterii germane. În final, Peleșul va ocupa 3.200 de mp., având 160 de camere. Cu îmbunătățirile aduse după război va fi unul dintre cele mai frumoase ansambluri de Art Nouveau din Europa. Aflat în proprietatea privată a Familiei Regale a României încă de la început, Castelul Peleș a fost repede naționalizat după lovitura de stat comunistă din decembrie 1947, care a dus la abdicarea ilegală a Regelui Mihai și la exilul său forțat care a durat 50 de ani. În 2006, guvernul român a anunțat retrocedarea castelului Regelui Mihai I al României și familiei sale.
Maria Oprea