Parashqevi Qiriazi, un pionier al învățământului albanez modern

Celebrăm în luna iunie o personalitate a învă­ță­mântului din Albania, pe Parashqevi Qiriazi, cunoscută și sub numele de Paraskevi D. Kirias (2 iunie 1880-17 dec. 1970). Ea se numără printre intelectualii albanezi care s-au dedicat impunerii alfabetului latin și implementării lui în limba albaneză. Coincidența face ca tot în această lună să fie aniversată, în România, la 5 iunie, și Ziua Învățătorului, care este, de fapt, data de naștere a dascălului Gheorghe Lazăr, unul dintre înteme­ietorii învățământului modern românesc.

Parashqevi, sora mai mică a lui Gjerasim, Gjergj și Sevasti Qiriazi, s-a născut la Bitola  (Manastir), în Vilaietul Manastir, aflat atunci sub administrație oto­mană (azi, Republica Macedonia de Nord, n.n.), într‑o familie de intelectuali alcătuită din educatori și editori, afirmați ca personalități publice ale perioadei de Renaștere națională a Albaniei. Cei patru frați, cu studii și activitate în SUA, se numără printre primii credincioși protestanți din Albania ale căror cariere au fost puse în slujba consolidării conștiinței naționale albaneze.

Impunerea alfabetului latin în limba albaneză

Parashqevi Qiriazi, singura femeie participantă la Congresul de la Manastir, congres unde s-a decis folosirea alfabetului latin, și fondatoare a asociației de femei Yll ‘i Mëngjesit (Luceafărul de dimineață), a fost prezentă la mai toate evenimentele interne și interna­ționale care au privit Albania și pe albanezi. După ce și-a încheiat studiile în literatură la American College for Girls din Istanbul, în 1904 s-a întors în patrie și s-a dedicat activității didactice la Școala albaneză de fete din Korcea. A publicat primul abece­dar pentru școlile elementare din teritoriile albaneze (Bitola, 1909 și 1911). Deși Congresul de la Manastir a decis cu privire la noul alfabet, cele două versiuni ale acestuia au funcționat în paralel, ceea ce arată cât de fragil a fost totuși consensul acestui congres. Cu toate acestea, împreună cu abecedarul, ea a publicat câteva versuri foarte cunoscute în apărarea noului alfabet albanez: „Armi­qëtë o shqipëtarë, / Po perpiqenë / Shkronjat turçe dhe greqishte, / Te na apënë; / Le t’i mbajnë ata per vetëhe; / Kemi tonatë” (Dușmanii  albanezilor / Caută / Să ne dea / Litere turcești și gre­cești. / Păstrați-le pentru voi / Noi le avem pe-ale noastre).

O prodigioasă activitate culturală în diaspora

Parashqevi Qiriazi a fondat prima societate alba­neză a femeilor din Korcea (21 ianuarie 1909), iar în 1912 a urmat cursuri de specialitate la Facultatea de Pedagogie a Universității Oberlin (SUA). În același an a redactat Programul educațional al guvernului provizoriu de la Vlora. Ocupația grecească a sudului Alba­niei a determinat-o să emigreze, în 1914, împre­ună cu sora ei, Sevasti, în România, după care a plecat în Statele Unite și a devenit membră a comunității albano-americane, în numele căreia a participat la Conferința de pace de la Paris, din 1919, unde a apărat cu devotament drepturile albanezilor.

S-a întors în patrie în 1921 și a devenit unul dintre principalii lideri ai Institutului pentru femei „Kyrias” din Tirana și Kamëz (1922-1933). Celebra profesoară este cunoscută, de asemenea, pentru organizarea predării în școlile din satele din sudul Albaniei, cursuri de zi și cursuri serale, ca și pentru sprijinul acordat înființării bibliotecilor locale. Ea a contribuit la fondarea asociației Yll ‘i Mëngje­sit (Morning Star, în engl.), iar mai târziu, aflându-se în SUA, a continuat să publice periodicul cu același nume din 1917 până în 1920. Revista apărea bilunar și cuprin­dea articole de politică, sociale, de istorie, filologie, literatură și folclor, referitoare la patria sa.

Revenirea în Albania

Revenită în Albania în 1921, Parashqevi a urmărit cu interes evoluțiile politice din noul stat albanez, devenind unul dintre întemeietorii și directorii instituției pentru femei numită „Kyrias” (după numele de familie), din Tirana și Kamëz, în colaborare cu sora ei Sevasti și cumnatul Kristo Dako. În octombrie 1928, din inițiativa Ministerului de Interne, sub patronajul reginei mamă și a surorii regelui Zog, prințesa Sanije, a fost înființată organizația „Gruaja Shqiptare” („Femeia albaneză”) la Tirana, ce și-a propus extinderea și crearea de filiale la nivel național și în diaspora. „Gruaja Shqiptare”, condusă de Parashqevi o perioadă de timp, a promovat educația, igiena, a inițiat activități caritabile în scopul emancipării femeii albaneze. Această organizație va edita, între 1929 și 1931, propria publicație periodică, „Shqiptarja” („Albaneza”), la care Parashqevi și sora ei, Sevasti, au contribuit substanțial. Ziarul se distingea prin articolele critice care respingeau mentalitatea conservatoare, contrară mișcării de emancipare a femeilor și apărării drepturilor acestora. În anii ultimului război mondial, Parashqevi s-a manifestat ca o antifas­cistă fermă, începând chiar după invazia italiană, din aprilie 1939, motiv pentru care ea și sora ei, Sevasti, au fost încarcerate și deportate în tabăra Anhalteleger Dedinje de lângă Belgrad. A supraviețuit și s-a întors la Tirana după război. Din păcate, o altă persecuție i-a afectat familia. Din cauza unor poziții pro-Zogu ale lui Kristo Dako, numele ei va fi ignorat de regimul comunist și familiile Kyrias vor fi alungate din Tirana. Cei doi nepoți ai ei (fiii lui Sevasti) vor face pușcărie, iar unul dintre ei va muri în închisoare.

Datorită eforturilor imense ale scriitorului și arhitectu­lui albanez Skënder Luarasi și  intervențiilor politicia­nului Vito Kapo, surorile Kyrias au fost parțial reabilitate.

Parashqevi Qiriazi și sora ei Sevasti sunt incluse pe lista fondatorilor învățământului  albanez. Organizația femeilor albano-americane (AAWO) din New York poartă numele „Surorile Qiriazi”. În Albania, Ziua Pro­feso­rilor se celebrează pe 7 martie, în  amintirea deschiderii școlii familiei Qiriazi, în 1891. Filmul alba­nez Mësonjtorja („Școala”) din 1979, produs de Kinostudio Shqipëria e Re este dedicat lui Parashqevi și fratelui ei Gjerasim, chiar dacă numele lor apar diferit (Dafina și Stefan). Numeroase școli din Albania și Kosova poartă numele familiei Qiriazi.

Gjerasim Qiriazi (1858-1894) a urmat școala grecească din Manastir-ul natal și, cu ajutorul profesorului său de engleză, misionarul american J. Jenney, a studiat la un colegiu biblic american din Samokov, Bulgaria. După cei patru ani de școală, British and Foreign Bible Society i-a oferit un loc de muncă la Korcea, în 1883. La 12 noiembrie 1884, în timpul unei călătorii în munții din sud-vestul lacului Ohrid,  a fost atacat de bandiți și ținut închis un an și jumătate, în schimbul unei răscumpărări. Povestea acestei întâmplări de calvar a fost scrisă de autorul american J.W. Baird și a apărut sub titlul Capturați de briganzi (Londra, 1902). El s-a alăturat eforturilor surorilor lui în deschiderea primei școli albaneze recunoscute oficial la Korcea, în 1887, deși ierarhii ortodocși greci s-au opus vehement apariției acesteia. Gjerasim Qiriazi a murit la 36 de ani, din cauza pleureziei contractate ​​în timpul prizonieratului. A fost autor de poezii, cântece, schițe, dialoguri și manuale școlare. O selecție din scrierile sale a fost publicată de fratele său mai mic, Gjergj, în colecția Hristomathi më kater pjesë (Crestomație în patru părți, Sofia, 1902).

Gjergj Qiriazi (1868-1912), cunoscut în engleză sub numele de George Kyrias, a urmat aceleași școli ca fratele său mai mare și a lucrat în congregații protestante, ca și Gjerasim. A condus Școala de fete din Korcea după moartea fratelui său, în 1894 și, în 1908, a fost delegat la Congresul de la Manastir. Implicat politic, Gjergji a înființat ziarul albanez Bashkim ‘i Kombit (Unitatea națiunii) în 1909 și a publicat o colecție de versuri religioase, Kënkë të shenjtëruara (Cântece sacre, Sofia, 1906).

Sevasti Qiriazi-Dako (1871-1949), prima femeie albaneză care a studiat într-o instituție americană, a jucat un rol activ în emanciparea femeilor albaneze. La fel ca și frații ei, a militat pentru deschiderea școlilor pentru fete, instituții cunoscute după Primul Război Mondial sub numele de Școlile Kyrias. A elaborat și publicat o gramatică pentru clasele elementare și o serie de texte de istorie. Cu soțul ei, jurnalistul și scriitorul Kristo Anastas Dako, și sora ei Parashqevi, a plecat în România, iar de aici au emigrat în Statele Unite, unde a colaborat la ziarul Yll ‘i mëngjezit (The Morning Star).

Maria Oprea

Series Navigation

<< Prof. univ. dr. Mircea Muthu: Kostandin și Doruntina*Dr. Dan Toma DULCIU: Regele României și Regele Poeziei >>