Pandeli Evangjeli. Câteva momente

Share

În anul 1912, cu câteva zile înainte de actul istoric al declarării independenței Albaniei, Ismail Qemali, aflându-se la București, s-a întâlnit cu Pandeli Evangjeli, stabilit la vremea aceea în capitala României, și i-a înmânat o copie a procesului verbal al consfătuirii avute la hotelul Continental cu reprezentanții comunității albaneze din România. După evenimentul declarării independenței, din 28 noiembrie 1912, Pandeli Evangjeli i-a trimis lui Ismail Qemali (șeful primului cabinet albanez) două pachete cu documente ce cuprindeau legislație referitoare la organizarea și funcționarea statului român, traduse în limba albaneză, cu speranța că acestea vor servi la structurarea primelor instituții albaneze. În anul 1913, patriotul albanez a luat parte la Congresul de la Trieste, unde s-au aflat numeroși reprezentanți ai diasporei și unde s-a discutat despre apărarea integrității teritoriale a Albaniei. Congresul a fost condus de Pandeli Evangjeli și Fuat Toptani, în calitate de secretari. Un an mai târziu, în 1914, el a răspuns solicitării prințului german Wilhelm de Wied, aflat pentru șase luni pe tronul Albaniei, și a fost numit de guvernul regal prefect al districtului Korcea. În anul 1917, în vreme ce Albania devenise teatru de război pentru puterile beligerante, Evangjeli s-a întors la București. După terminarea Primului Război Mondial, el a participat la Conferința de Pace de la Paris, în calitate de reprezentant al comunităților albaneze din România și Statele Unite, unde a rămas vreme de doi ani, pe cheltuială proprie. Referitor la aceasta, într-o scrisoare adresată lui Pandeli Qirjazi, printre altele, îi scria: “Am cheltuit mult, dar toate acestea vor fi în beneficiul Albaniei”. În perioada interbelică, Pandeli Evangjeli a deținut funcții importante în statul albanez, funcții în care și-a slujit cu pricepere și abnegație patria. A murit în septembrie 1949, la Korcea, în cel mai deplin anonimat.

Luiza Qerreti

Series Navigation<< Albania în memoriile unui scriitor român din exilChurchill despre Albania >>