O carte despre vendetta albaneză

Nu cu mult timp în urmă, în librăriile din Kosova a apărut volumul lui Lulëzim Etemaj “Mișcarea Împăcării Sângelui” (Lëvizja e Pajtimit të Gjaqeve”), o carte care evocă perioada de la sfârșitul sec. XX în care se lansase inițiativa privind eliminarea vendettei din societatea kosovară. Conform Kanun-ului (cod juridic cutumiar medieval), persoana căreia îi este încălcat un drept sau este ofensată, indiferent în ce condiții, are dreptul moral de a se răzbuna luând viața făptașului. Sute de ani la rând, vendetta între familiile din nordul Albaniei a făcut numeroase victime, s-a întins ca o molimă și a produs pe bandă rulantă orfani și văduve. Interzisă în regimul comunist, ea a renăscut după 1990, deși societatea modernă și biserica catolică au făcut numeroase tentative de a-i pună capăt. Totuși, kanun-ul a continuat să existe nu numai în literatură și lucrările de specialitate, ci și în viața de zi cu zi.  

“Această carte este un modest semn de respect pentru miile de oameni generoși care, în loc să dea curs continuării crimelor, și-au întins mâna în semn de împăcare; au iertat moartea și rănile, au uitat de răzbunare, făcând toate acestea în numele tinereții, drapelului și națiunii”, scrie în textul de promovare a volumului. Cartea lui Lulëzim Etemaj a fost distribuită în librăriile din Prishtina, Peja, Ferizaj, Istog, Gjakova și Prizren. Volumul “Mișcarea Împăcării Sângelui(1990-1991)“ a fost editat la începutul acestui an, la editura Armagedon, în semn de omagiu, după 30 de ani, adus celor care au făcut uitate vechile dușmănii și au acceptat împăcarea cu familiile cu care s-au aflat în gjakmarrje (vendetta).

Această plagă veche a însângerat societatea albaneză din nordul țării și Kosova secole la rând. După 1990, crimele comise în numele ei au dus la ignorarea unor vechi principii stipulate de kanun. Astfel, dacă în vechiul cod era interzisă uciderea copiilor, a femeilor și bătrânilor, la sfârșitul secolului trecut această regulă a fost încălcată în mod repetat, ajungându-se la includerea în cercul vendettei a minorilor și la decimarea unor familii întregi. Au existat chiar cazuri celebre, precum cel al uciderii unui tânăr, în numele gjakmarrjei, la Londra sau cel al unui cunoscut regizor de teatru din Shkodra, obligat să părăsească Albania pentru a nu fi ucis.    

“Ieșind din cercul gjakmarrjei, au părăsit izolarea de acasă mii de persoane. Au ieșit din atmosfera sumbră și din teamă, dar au scăpat și de datoria de a se răzbuna. Aceasta i-a unit pe albanezi și a creat condițiile eliberării naționale. Cartea îi onorează și pe sutele de voluntari care au acționat în acest sens”, a declarat autorul pentru ziarul “Epoka e re” după publicarea cărții.

“Unul dintre cei cinci inițiatori autentici ai Mișcării Împăcării Sângelui (1990-1991), care a preferat cu modestie să lucreze la această carte întârziată treizeci de ani, este însuși Lulëzim Etemaj. Această mișcare s-a transformat într-o școală înaltă de civilizație. Odată cu împăcarea sângelui, cu unitatea și solidaritatea aduse de ea, au fost create, într-adevăr, condițiile premergătoare ale luptei de eliberare, fundamentul etic și direcția corectă geopolitică”, a declarat directorul ziarului “Epoka e re”, Muhamet Mavraj. “Adevărul este, a mai spus el, că volumul lui Etemaj e prima monografie despre acest fenomen, lucru pe care nu-l putea face decât unul dintre cei care au participat direct la evenimente.” 

Marius Dobrescu