“Cum să te descurci cu albanezii”: Îndrumar pentru cei care călătoresc sau fac afaceri în Albania

Share

Mary F., o englezoaică care a călătorit și a stat o perioadă de câțiva ani în Albania, a pus pe hârtie, jumătate în glumă, jumătate în serios, câteva observații care să-i ajute pe compatrioții ei ajunși în această țară să se descurce cât mai bine acolo.

Desigur că pentru un călător sau om de afaceri din Occident, toate acestea pot părea aproape ireale. Nu însă și pentru cineva care cunoaște oamenii și obiceiurile din mica țară balcanică. Și trebuie să recunoaștem că unele dintre acestea ne fac să zâmbim pe sub mustață, căci seamănă cu multe dintre apucăturile noastre zilnice. Iată, deci, câteva dintre sfaturile d-nei Mary F. (Marius D.)

l Dacă vrei să obții ceva de la autoritățile albaneze, să rezolvi o problemă legală sau să intri într-o instituție de stat, să iei întotdeauna cu tine cu albanez. Chiar dacă vorbești limba albaneză, tot îți trebuie un localnic, care are stilul lui de a rezolva treburile. Acest stil propriu înseamnă să vorbești repede și tare, să gesticulezi, să pari nervos, căci, deși este incredibil, doar așa poți să rezolvi ce ai de rezolvat.

l Pregătește-te să auzi comentarii precum: “uau, ce te-ai îngrășat”, “îți stătea mai bine părul înainte” sau “vai, pari bolnav”, căci ei sunt dornici să comenteze situații personale, fără să se gândească prea mult.

l Nu te osteni să stai la rând. Dacă ești la poștă, dacă aștepți autobuzul, dacă folosești bancomatul sau ești la cumpărături și stai la rând după cineva vei fi condamnat să aștepți toată ziua. Pune-ți în funcțiune coatele, arată-te hotărât și prefă-te că nu-i vezi pe cei care așteaptă lângă tine, căci doar așa vei ajunge în față.

l Anunțurile scrise sunt doar de decor: Nu parca, Fumatul oprit, Interzis celor sub 18 ani etc., aceste anunțuri au doar funcții estetice, căci nu le respectă nimeni. Uneori poți vedea scrumiere pline cu chiștoace într-un local, chiar dacă pe ușa localului scrie “Fumatul interzis”. Atenție, șoferi: e valabil chiar și pentru sem­nele de circulație!

l Pentru cafegii. Cafeaua albaneză nu seamănă deloc cu cea europeană. Nu doar că e mult mai bună și parfumată, dar de cele mai multe ori e și surprinzător de ieftină. Sfatul meu e să nu te grăbești când o bei, cum faci în altă parte, pentru că vei începe să tremuri și nu vei reuși să închei fraza începută.

l Să primești un pachet din străinătate e ca la ruleta rusească. Să-ți vină ceva de la prieteni, rude sau de la Amazon este ca și când ai juca pocher. Coletul poate întârzia cu săptămânile, până la un an, poți să nu plătești nicio taxă ori să faci un credit ca s-o poți plăti. Un lucru e sigur: coletul nu-l primești acasă și trebuie să mergi la poștă ca să-l ridici. Poți să pierzi și trei ore pentru a putea lua o carte de la poștă.

l Păhărele acelea mici ale lor nu sunt pentru apă. Dacă ieși dimineața să-ți bei cafeaua într-un local și vezi oameni care-și beau cafeaua însoțită de o băutură incoloră, ca apa, din păhărele mici, să știi că aceea nu e apă, ci rachiu.

l Pâinea e viața însăși. Dacă iei masa cu un albanez, pregătește-te să mănânci multă pâine. Paste, la cină? Trebuie însoțite cu puțină pâine. Pizza, seara? Fără pâine nu se poate. Cartofi, la cină? Da, dar cu pâine. Albania nu este țara potrivită pentru cei care au intoleranță la produsele de panificație.

l Dar și brânza e obligatorie. Desigur, dacă iei masa cu un albanez, fii pregătit să înfuleci multă brânză. Poți mânca 2 până la 4 feluri de brânză la orice masă, inclusiv la micul dejun. Telemea, cașcaval, caș de oaie, brânză fără sare, brânză prăjită, brânză de vacă, de oaie, brânză picantă, brânză de casă… și totuși pe masa albanezului brânza nu e niciodată destulă.

l Să te înțelegi cu oamenii pe șosea este o adevărată probă de rezistență psihică. Dacă ești la volan sau mergi pe jos, ca pieton, fii pregătit oricând să-ți crească nivelul adrenalinei. Culoarea verde a semaforului nu înseamnă că poți trece, ci că trebuie să treci în goană, iepurește, și cea mai buna metodă de a reuși când ești la volan este să te conformezi dictonului “să învingă cel mai bun”.

l Amalgamul de gusturi și de mode e la el acasă. Dacă trăiești în zona “zero” sau frecventezi această zonă a Tiranei, vei înțelege repede ce amestecătură de oameni trec pe acolo. Italieni cu scalpul plin de sânge și bandajați (după transplantul de păr), traficanți de droguri în Land Rover, cu bluze Gucci cu sclipici, femei care combină culoarea rujului, a unghiilor, a pantofilor, a genților și a ochelarilor de soare, chiar dacă plouă. Stele de pe Instagram cu adidași de marcă și buzele botoxate și chiar câțiva comuniști cu pălării borsalino. Stai o oră în acea zonă și o să vezi câte și mai câte.

l Pregătește-te să răspunzi la o salvă întreagă de întrebări. Îndată ce află că ești străin, fii gata să răspunzi la o grămadă de întrebări, cum ar fi: De unde vii? Ești însurat cu albaneză? De ce ai venit? Îți place Albania? Care zonă a Albaniei îți place mai mult? (câștigi o bilă albă dacă spui chiar orașul de unde provine persoana respectivă). Iar acestea sunt doar pentru început.

l Fii pregătit să dezbați. Albanezii sunt morți după dezbateri, dar în înțelesul pozitiv al cuvântului. Orice ai spune, oricui, chiar dacă o spui în glumă, chiar dacă ei sunt de acord cu tine sau nu au aceeași părere, albanezii trebuie să aibă ultimul cuvânt. Iar dacă lucrurile se înfierbântă, cinstește-i cu un rachiu și totul intră în normal.

l Albanezii nu te lasă să plătești. Ospitalitatea lor e de clasă mondială și ei insistă să te cinstească, dacă ești invitat, mai ales cu cafea și băutură. O asemenea insistență poate fi considerată în alte țări drept ofensatoare, dar aici regula e (din câte am înțeles eu) că acela care invită, acela și plătește. După doi ani și jumătate în Albania, am învățat cum să fac să-i invit și eu: “gata, nu mai sunt musafir, e rândul meu”. Iubesc Alba­nia!

Series Navigation<< O carte despre vendetta albanezăDelicii de vară: bragă și sirop de trandafiri >>