Ermira Babaliu: „Să fim mai buni azi decât ieri!”

Share

Cunoscuta cântăreață albaneză de serenade, Ermira Babaliu, mărturisește într-un interviu acordat publicației „Gazeta Shqiptare” că perioada pe care omenirea o traversează în prezent, a izolării și carantinei, nu reprezintă un fenomen atât de teribil în comparație cu ceea ce se petrecea în perioada comunistă. Ea adaugă că este obișnuită cu „închisoarea”, că aceste zile dificile, în care mii de oameni își pierd viața, îi amintesc de dramele celor dragi, maltratați și încarcerați de regimul comunist. Iar acest lucru o ajută să se simtă puternică în fața „noii” pandemii. Artista, stabilită de mulți ani în SUA, visează că, după ce fenomenul Covid-19 se va stinge, lumea, relațiile interumane vor funcționa mult mai bine. (Maria Oprea)

Suntem închiși într-o „cușcă” de mai bine de o lună, confruntându-ne cu o problemă neobișnuită. Cum trăiește artistul o astfel de situație?

Artistul este și el un om la fel ca toți ceilalți, deși poate este mai pregătit, mai obișnuit cu „autoizolarea”, căci noi stăm mult timp izolați prin natura meseriei. În mijlocul marelui gol, mai există oare muza și, dacă ea există, cum se manifestă în aceste timpuri grele? În realitatea care a fost inversată pentru noi, primul gând, atunci când mă voi trezi din această stare, va fi: a fost ceva real sau a fost un vis?

În acest răstimp, când libertatea ne-a fost „furată”, cum își petrece ziua cunoscuta cântăreață? Cum este ea: supusă, ezitantă, rebelă, câte personalități sunt în ea?

Stau în casă. Muncă zilnică, poate mai puțină decât de obicei. Ascult știrile posturilor media serioase, muzică, îmi petrec timpul alături de copii, citesc foarte mult, mă pun la curent cu informațiile venite din diferite surse TV care fac referire la starea lumii și a umanității. Respect astfel regulile impuse, salvatoare, de a rămâne izolată, fără să mă plictisesc atâta timp cât am o stare de sănătate bună. Cred că mă cunosc destul de bine ca să știu care îmi sunt prioritățile în viață. Nu, rebelă nu pot fi în acest haos și nici nu cred în ideea de conspirație mondială. Mă ajută să fiu puternică amintirea oamenilor mei dragi, care au suferit în anii regimului comunist. Prizonierii politici, chiar și după ce ieșeau din închisoare, erau „carantinați” de cei din jur din cauza convingerilor lor. Iată de ce nu am dreptul să mă plâng. Ei, în schimb, ar fi avut tot dreptul…

Te afli în SUA, care este epicentrul pandemiei coronavirusului. Ce se întâmplă acolo, ce se întâmplă cu compatrioții noștri?

Michigan, orașul unde locuiesc eu, este spre creșterea curbei. În aceste zile, numărul îmbolnăvirilor și al victimelor e foarte mare. Suntem izolați acasă de la începutul lunii martie și se zvonește că programul de relaxare va începe după 2 mai. Comunitatea, ca peste tot, respectă regulile. Sunt deschise doar serviciile vitale, magazinele alimentare, farmaciile etc.

Fiind departe de aici, ți-ar plăcea să fii în Albania în acest moment, în casa ta din Pogradec?

Dacă aș avea întreaga familie acolo, da. Aș cumpăra mâncare pentru mai mult timp și aș face aceleași lucruri pe care le fac și aici. Mi-ar plăcea să gătesc, să fac pâine de casă și să-mi beau cafeaua pe balconul nostru cu vedere spre lacul Ohrid.

Ai cântat iubirea în serenadele noastre tradiționale, care este mesajul tău special în acest moment neobișnuit? În primul rând, adresez o mulțumire nesfârșită medicilor și întregului personal medical pentru sacrificiul și dăruirea lor în fața acestei epidemii. De asemenea, angajaților din magazinele alimentare și din alte servicii vitale, aflați în fața riscului de infectare, precum și poliției care menține ordinea acolo unde este dificil de aplicat legea din o mie de motive. Să fim mai buni azi decât ieri! Cine poate, trebuie să-i ajute pe cei care sunt în nevoie. Ne-am născut egali, cel puțin asta ne-a învățat acest rău. Împreună

Series Navigation<< Dinamită sub bustul “marelui dispărut”Plecarea unui mare artist și disident >>