Despre distanțare și solidaritate

Share

Întreaga omenire trece printr-o perioadă extrem de dificilă. Pandemia cauzată de noul coronavirus a lovit cu furie în ceea ce ne definește ca oameni: afecțiune, apropiere, comuniune.  Ritmul obișnuit al vieții noastre, pe care adesea nici măcar nu-l conștientizam, s-a schimbat dramatic în scurtă vreme. În primul plan au apărut realități și concepte noi sau cel puțin rareori întrebuințate, precum distanțare socială, carantină, autoizolare. Din păcate, pandemia a lăsat și continuă să lase în urmă și numeroase victime, astfel că statele au trebuit să reacționeze dur, să recurgă la mecanisme excepționale precum starea starea de urgență și să restrângă exercițiul anumitor drepturi cetățenești.

Distanțarea nu a devenit un cuvânt de ordine doar pentru relațiile interumane. Chiar și statele au recurs la o astfel de atitudine, unele față de altele. Fiecare guvern și-a concentrat eforturile spre proprii cetățeni și, mai ales, pe ceea ce se întâmplă între propriile granițe. Ideea unității europene, cel puțin la începuturile pande­miei pe bătrânul continent, a părut a se dezintegra în fața pericolului iminent. S-au închis granițele, adesea nu doar pentru oameni, ci și pentru bunuri. În cele din urmă, astfel de reacții sunt de înțeles: în fața unui dușman nevăzut și imprevizibil, trebuie să iei măsuri urgente și să-ți asiguri supraviețuirea.

Totuși, după acest șoc inițial, și oamenii și guvernele au început să se raporteze altfel la noile realități. Am început să înțelegem cu toții că va fi o luptă îndelun­gată și că suntem obligați, pur și simplu, să ne ajustăm viețile, cu toate dorințele, așteptările și planurile noas­tre. În același timp, am început să realizăm că nu îi putem abandona pe cei mai slabi și că, luându-ne măsurile de protecție cuvenite, trebuie să le oferim ajutorul. Tinerii care activează în cadrul organizației noastre s-au implicat direct, alături de organizațiile studențești craiovene, în activitățile de voluntariat desfășurate în sprijinul persoanelor vârstnice și vulne­rabile, dar au și contribuit la dotarea spitalelor cu materiale și echipa­mente de protecție.

Pe planul politicii internaționale, statele au conști­entizat că distanțarea nu poate aduce nimic bun pe termen lung. Atât Albania, cât și România au trimis echipe de medici și asistenți medicali în Italia, țară zguduită atât de puternic de pandemie. Comisia Euro­peană a avut și ea reacție, atât prin întărirea coeziunii dintre statele membre, cât și prin promovarea unor măsuri de ordin economic. De altfel, după reacția inițială, izvorâtă din instinctul firesc de conservare, toate guvernele au realizat că problemele economice determinate de pandemie trebuie gestionate cu celeri­tate și cu înțelepciune.

Peste toate, pandemia oferă umanității o lecție esențială: lumea a devenit atât de interconectată și interde­pendentă încât cei care cred că pot scăpa singuri din calea unui pericol global trebuie să-și revizu­iască urgent abordarea. Distanțarea dintre oameni trebuie să servească doar scopului comun de limitare a răspândirii infecției. Dincolo de acest obiectiv, începe solidaritatea.

Deputat Bogdan-Alin Stoica

Series Navigation Voluntari în vremea pandemiei >>