Postul – cale de întărire în credință

Share

Biserica Ortodoxă a rânduit în fiecare an mai multe zile de post: de o zi, cum sunt miercurile și vinerile de peste an, Ziua Crucii, Ajunul Bobotezei și Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul; sau mai lungi, cum sunt Postul Nașterii Domnului, al Învierii Domnului (sau al păresimilor) și Săptămâna Mare, al Sfinților Apostoli Petru și Pavel și al Adormirii Maicii Domnului. Pe lângă acestea, există și posibilitatea rânduirii unor posturi speciale, într-o Eparhie, Mitropolie, sau chiar la nivelul întregii Biserici, în legătură cu întâmplări extraordinare: molime, lupte, doliu național etc.  Strictețea postului, în ceea ce privește alimentația, diferă de la un post la altul: există zile și perioade în care nu se postește, există zile cu dezlegare la vin și untdelemn, la icre, la pește, la ouă și lactate, după cum sunt zile în care se postește mai aspru, cum sunt Ziua Crucii, ajunurile și Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. De asemenea, copiii până la șapte ani, bătrânii și bolnavii nu țin post, sau îl țin cu anumită îngăduință, de la caz la caz, cu dezlegare de la părintele duhovnic.

Toate acestea ne arată că postul nu este un scop în sine, ci este un mijloc de autoeducare, de renunțare de bună-voie la bucuriile pământești și de sporire duhovnicească, o cale de apropiere de Dumnezeu și de semeni. De aceea, postul nu se reduce doar la o alimentație specifică. În post trebuie sporită rugăciunea, fapta bună și milostenia, trebuie reduse sau eliminate căile de sustragere de la viața duhovnicească. Toate acestea, cronofage fiind, devin factori de îndepărtare de Dumnezeu, oprind comunicarea cu El în rugăciune, nepermițând omului să se reculeagă, să se regăsească și să revină spre Tatăl său. Omul, deși pare în ton cu vremurile, informat, bine alcătuit trupește, este, în realitate, un dependent de aceste bule de aer ale vieții, un manevrabil al mass-mediei. Realitatea zilelor noastre confirmă cele spuse mai sus: omul a devenit ignorant față de spiritual, nu mai are aceeași deschidere către semeni, comunicarea se restrânge tot mai mult spre virtual, comuniunea în familie, parohie, regiune sau popor nu mai funcționează, tradițiile și obiceiurile strămoșești se sting. Mai mult, însemnătatea și lucrarea Sfintelor Taine în Biserică sunt mai greu sesizate, ba, uneori, din neștiință și rea-voință, sunt ironizate lucrările Bisericii, activitatea și slujitorii ei.

Orice criză în universul fragil contemporan naște situații de neimaginat cu o generație în urmă. Orice anunț privind un accident, o declarație politică, o boală etc. se multiplică cu viteză și capătă proporții monstruoase. Oricine își dă cu părerea în mediul virtual și lumea se alimentează cu zvonuri, care paralizează rațiunea. Comportamentul omului virează spre instinctual, spre primar. Evenimentele mai noi ne pot da exemple grăitoare în acest sens…

Toate acestea sunt dovezi ale necesității postului, ca mijloc al întăririi noastre în trup și suflet, de redescoperire a ființei noastre umane – încununare a creației, după chipul și tinzând la asemănarea cu Creatorul. Prin post ne călim în credință, ne întoarcem spre Dumnezeu, redevenind fii și, cu ajutor de sus, devenim biruitori asupra încercărilor vieții. Căci cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?[…] în toate acestea suntem biruitori prin Acela care ne-a iubit șinici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălțimea, nici adâncul și nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Iisus Hristos, Domnul nostru! (Romani 8, 35-39).

Post cu pace și cu liniște sufletească, spre biruința potrivnicului, în drumul către lumina Învierii lui Hristos!

 pr. Gruia-Mihail Zamfirescu
Biserica Izvorul Tămăduirii – Mavrogheni, București

Series Navigation << „Fluieraş de fag mult zice cu drag…”: Povestea unui străvechi instrument popularPrigoana comunistă împotriva bisericii catolice albaneze >>