Prof. dr. Pandi Bello (Korcea, Albania): Poetul Lasgush Poradeci și muzica

Share

Originea comună a muzicii și literaturii, legătura lor prin intermediul unor elemente ușor identificabile, dar și mai puțin vizibile, a făcut ca ele să fie percepute uneori ca fiind de nedespărțit. De aici vine fenomenul paralelismului literar-muzical, reprezentat în primul rând de scriitorii care au arătat interes pentru arta sunetelor. Ideile acestora despre literatură și artă transpar nu numai din analiza fenomenului literar, ci și din aprecierile lor asupra compozitorilor, operelor și fenomenelor specifice muzicii. E suficient să amintim aici nume precum Lev Tolstoi, Stendhal, Romain Rolland și Thomas Mann, sau Fan Noli, Faik Konica și Vlad Zografi dintre scriitorii albanezi, respectiv studiile, scrierile și opera lor în domeniul muzical, pentru a vedea sub aspect complet acest fenomen.                                                                     

Nici Lasgush Poradeci nu a fost indiferent față de arta sunetelor. După cum scrie prietenul lui, arhitectul și traducătorul Petraq Kolevica, în cartea  “Ce mi-a spus Lasgush”, încă din copilărie, la liceul românesc de la Manastir, poetul cânta la flaut, iar când a mers la liceul francez din Atena a învățat să cânte la clarinet. Pasionat să învețe, când era student la București a audiat cursuri de muzică și teatru, iar spre sfârșitul anilor ‘70, secolul trecut, Lasgush avea să impresioneze profund o cântăreață de la Opera din Tirana cântând în fața ei, foarte corect, serenada siciliană O Lola ch’ai di latti la cammisa, din opera Cavaleria Rusticana de Pietro Mascagni. Poetul îl aprecia pe compozitorul italian și evoca adesea impresiile unice lăsate asupra lui de unul dintre concertele dirijate de Mascagni, la care asistase.

Lasgush, care cunoștea caracteristicile limbii muzicale, a scris și a tradus versuri pentru unele piese vocale cântate și înregistrate de soprana Tefta Tashko Koço. ”Serenada lui Schubert, Cântecul meu din noaptea aceea, a fost tradusă de Asdreni, dar nu era potrivită pentru cântat și eu am tradus-o din nou pentru Tefta”, așa i-a povestit poetul dirijorului Eno Koço la începutul primăverii anului 1978. Lasgush a scris și versurile romanței Când vine soțul de la stână, pe un motiv arvanit și muzica compozitorului Kristo Kono. În anul 1937, soprana Tefta Tashko Koço se afla în Italia pentru a-și înregistra repertoriul său cunoscut. În acest moment, Lasgush a avut o atitudine nobilă neacceptând onorariul oferit de societatea discografică Columbia pentru versurile cântate de Tefta. Recunoscătoare, în afara mulțumirilor adresate poetului, ea a scris atunci: “Foarte emoționante sunt cele două cuplete Când vine soțul de la stână”.(cf. Eno Koço: “Tefta Tashko Koço și epoca ei”, ed. Dituria 2000, p.177).

Lasgush a avut mulți prieteni printre muzicienii vremii, precum Tefta T.K., Efthim Kovaçi, Kristo Kono, Jorgjia Filçe -Truja și mai tinerii Tonin Harapi ș.a. Despre ea, el i-a declarat într-o zi fiului sopranei, Eno: “Eu nu dau informații despre Tefta, eu îmi dau inima. Noi am fost prieteni, nu doar colegi”. În vreme ce muzicologul Spiro Kalemi, în monografia despre Tonin Harapi, redă și acest fragment din amintirile compozitorului despre  Lasgush: “Venea des dimineața și mă găsea cântând la pian la casa de cultură. Se așeza aproape și asculta cu ochii închiși… Îmi spunea că a compus și el cântece…“. Pe vremea aceea, Tonin se afla la Pogradec și compunea opera sa Zgjimi (Deșteptarea), pe libretul medicului și scriitoruluiMisto Marko. Pe versurile lui Lasgush el a compus și romanțele: Când ai crescut, mititico, Mi-am luat prietena la braț și Cine merge așa.

O parte dintre albanezi au început să cunoască poezia lui Lasgush Poradeci din interpretările excepționale ale Teftei, din romanțele Bate Crivățul și Fântâna din satul nostru, pe muzica lui Efthim Kovaçi, ca și din piesa Când vine soțul de la stână, pe muzica luiKono. Vocea ei frumoasă, tehnica vocală superioară, frazarea desăvârșită, pronunția perfectă, forța de expresie și aptitudinea de a-și emoționa ascultătorii au făcut din aceste piese, deci și din versurile lor, niște perle artistice îndrăgite de toți. În aceste exemple s-a ajuns la o potrivire perfectă între spiritul și stilul poetic și partitura muzicală. Aici, în această uniune intimă între cuvânt și sunet, se poate simți că nostalgia e prezentă peste tot și e impresionantă. Eul liric sensibil și profund este exprimat aici sub cea mai înaltă formă nu numai în versurile poetului, ci și în melodiile respective. Poezia, în aceste exemple, i-a transmis melodiei direcția unei energii nestăvilite, iar melodia, mai apoi, i-a adăugat poeziei un nou orizont, ușor de imaginat. În aceste romanțe, oricine poate recunoaște și aprecia sunetul muzical autohton și elegant al melosului cântecelor din zona Korcei. Iată de ce aceste poezii rămân cele mai cunoscute și mai prezente oricând.

Lasgush avea mulți alți prieteni la Korcea. Când se afla internat la sanatoriul din Graz, Austria, Societatea Muzicală “Lyra” a dat, pe 24 martie 1928, un concert în beneficiul lui. În repertoriul spectacolului au fost piese clasice pentru soliști, cor și orchestră, dar și câteva piese interpretate de Fanfara Primăriei. Dirijorul orchestrei și al fanfarei a fost Paskal Anibali, iar conducătorii corului au fost Ilo Mosko și Jorgji Kroi.

Când se întâmpla să fie la Elbasan, poetul îl chema pe cântărețul și violonistul popular Isuf Myzyri, care interpreta cântece din creația lui pe versurile lasgushiene. Astfel, se știe că nouă cântece din repertoriul acestui bard de la Elbasan sunt compuse pe versurile lui Poradeci, texte apreciate și în presa vremii. Când era gânditor, când medita, poetul cânta în surdină cântece din ținutul natal, pe care le auzise în copilărie.

Lasgush stăpânea o cultură și o sensibilitate estetică admirabile, iar acest lucru îl îndreptățea să facă judecăți de valoare serioase și profesioniste și în domeniul muzical. ”În muzica noastră populară, spunea el, cea mai frumoasă e cea a muzicanților din Korcea. Muzica populară shkodrană și din Albania centrală e influențată de muzica turcească. Este original și cântecul lab, însă nu este șlefuit. Muzica cântăreților din Korcea are toate intonațiile unei muzici cultivate”. Așa afirma poetul într-unul dintre numeroasele sale dialoguri cu Petraq Kolevica.

El a fost primul care a scris un istoric al Imnului Național. În studiul său: “Imnul național Uniți în jurul steagului și geneza lui”, poetul face o analiză completă a împrejurărilor social-istorice, psihologice și artistice ale nașterii și răspândirii cântecului despre drapel. ”Imnul astfel tradus, scria el, alăturat unei muzici înălțătoare, s-a hotărât să fie adus pentru a fi răspândit la Korcea – centrul și inima coloniilor naționale, mama comunității de la București”. Bun cunoscător și activ participant la viața comunității albaneze, cât timp a trăit în capitala României, poetul ne explică acest fenomen sub aspectul său fizic și metafizic și aduce în centrul atenției importanța acestui cântec pentru albanezi, la începutul sec. XX. ”Pentru membrii Corului Bisericesc albanez al Coloniei, factorul cel mai important era melodia… Invers stătea situația în Albania. Aici, receptarea și răspândirea imnului se datorează în primul rând cuvintelor, expresiilor în limba albaneză; se datorează sensului național dat de Asdreni…’’, scria Lasgush în acest studiu. Cu toate concursurile organizate pentru un imn nou în timpul regelui Zogu și cele care au urmat unul după altul după războiul de eliberare împotriva ocupației italiene și germane, acest cântec patriotic al korcearilor emigrați, care s-a auzit cu patru ani înainte de independență la adunările și mitingurile cu caracter patriotic din Korcea, a rămas până azi Imnul nostru Național, tocmai datorită influenței lui asupra conștiinței albaneze, așa cum îl caracterizează marele nostru liric.

Lasgush este unul dintre artiștii pentru care creația în domeniul artei rămâne o enigmă. Încercând să descopere misterul creației, el întreabă fără a avea pretenția unui răspuns: “Ce voia Beethoven când mergea pe stradă compunând și dând din mâini?” Lasgush avea o ureche muzicală sensibilă și medita adesea la lumea sunetelor. Era atras de muzica lui Beethoven și a lui Schubert, dar și de cea a unuia dintre marii reprezentanți ai avangardei sec. XX, cum era Igor Stravinski. Pornind de la cultura sa supe­rioară și de la sensibilitatea lui deosebită pentru frumos, deci și pentru muzică, poetul nuanțează, de pe pozițiile esteticii, cu detalii fine, impresia pe care i‑o face romanța Mi-am luat prietena la braț, pe care compozitorul Kristo Kono a compus-o pe versurile lui. Scrisoarea pe care el i-o trimite compozitorului în acest caz este o proză de o muzicalitate deosebită. Ai senzația că poetul este nu doar creatorul versurilor, ci și al muzicii. ”Tu nu ai făcut doar o linie melodică, ci ai dat și o interpretare. O interpretare elocventă, fără a spune nimic. Ai pus pe muzică un mister care renaște bucuria iubirii, care clatină din străfunduri universul inimii mele, cântând”. Astfel îi scria, printre altele, poetul, compozitorului korcear.     

A trecut mult timp de când Poradeci a plecat dintre noi. Timp suficient pentru a cugeta și pentru a-i construi un portret real. Cu aspectul lui aparent încruntat, ironic și cu privirea scânteietoare, a fost de o demnitate exemplară. Pășea cu un fel de solemnitate și, mai ales, a fost un om liber. Libertatea care-i umplea sufletul dădea aripi gândului său. Iar cultura masivă pe care a acumulat-o la București și Graz îi conferea originalitate. “Esența poeziei lirice, spunea Lasgush, este muzica spirituală, iar muzica spirituală este produsul tonului sufletesc, adică a tremurului sufletesc, emoției, impulsului sufletesc – iar acesta din urmă, exprimat printr-un neologism, este emoția spirituală, rezultată nici mai mult, nici mai puțin din inspirația poetică, care apare și se simte și se înțelege de la sine și direct în transfigurarea emoțională a ideii sau sentimentului sau stării actuale a poetului”. Din această argumentație rezultă că pentru acest poet relația poeziei cu muzica este esențială, ca să nu spunem existențială. Lirismul său poetic este un lirism muzical, iar versul lui e un portativ muzical. Lasgush este, deci, primul compozitor liric al poeziei albaneze. Cântecul poeziei lui este cântecul armoniei dumnezeiești, iar această armonie este prioritar muzicală.

Dominanta spirituală în poezia lui este dorul, cu numeroasele lui valențe, un sentiment permanent, zguduitor și chinuitor, precum în versurile următoare (redate în limba albaneză, nota red.):

Mall’ i zemrës s’ime: këngë – e vaj – bashkuar:

Këngë – e pakënduar: vaj – i – pavajtuar:

Posi shpuz’ e zjarrit nënë gji mbuluar.

Redarea dorului în aceste versuri, dar și în întreaga poezie a lui Lasgush Poradeci, este un adevărat pasaj muzical, o melodie a sufletului omenesc.

Emoția lirică în poezia lui vine dintr-o muzică interioară, el cântă dragostea sau natura. Murmurul lacului, foșnetul izvorului, cântecul privighetorii, somnul naturii, dar și sunetul trompetei fac versul lasgushian foarte auditiv. Chiar și umbrele serii, care cad peste lac, transformă totul în jur într-o imagine care, se poate spune, răsună ușor și transformă lacul într-un tablou discret și întunecat ce se stinge încetul cu încetul până ce tace, așa cum apare în poezia nocturnă cu titlul “Poradeci”:

Perëndim i vagulluar mbi Liqerin pa kufir.

Po përhapet dal-nga-dalë një pluhurë si një hije.

Nëpër Mal e në Lëndina shkrumb’ i natës që po bie,

Dyke sbritur që nga qjelli përmbi Fshat po bëhet fir…

Ritmul și rima, prezența sunetelor consonante și a accentelor etc. sunt mijloacele de bază ale melodicității poeziei lui Lasgush Poradeci. Armonia muzicală a poeziilor lui este o armonie spontană, care se naște nu doar din elementele pomenite mai sus, ci și din stilul lui în general, care poate fi apreciat ca un stil elegant, precum și din expresivitatea lui orfeică. (Continuarea în numărul viitor)

Traducerea: M. Dobrescu

Notă: Lasgush Poradeci (Llazar Gusho, 1899-1987), poet liric albanez, cu studii superioare la București și Graz. Autorul unei teze de doctorat dedicate poetului român Mihai Eminescu. Marginalizat de regimul comunist de la Tirana pentru aspectele filosofice ale poeziei sale, în dezacord cu ideologia oficială.

Series Navigation << Poezie albaneză contemporană: Artur BalliVjoleta Zefi, „regina cântecului din Shkodra” >>