Poezie albaneză contemporană: Artur Balli

Share

Toate acestea

Toate acestea pe care le-am iubit nespus,
Mi-au luminat cerul sufletului.
Meteoriți care în zborul lor,
S-au aprins frecându-se de sentimentele mele,
Arzând apoi cu vâlvătăi,
Transformându-se-n pulbere stelară,
De aur.

Azi, în liniștea vârstei mature
Îmi spun că au dispărut cicatricile
Focurilor minunate de-altădată.

Dar, ah,
Brusc, uneori simt cum cerul sufletului
Scârțâie sub praful acela meteoric
Rămas în adâncul meu
Învârtejindu-se undeva
Sub vântul stelar al amintirilor.

Ca un taxi gol

Din ziua în care ai plecat…
Inima mea ca un taxi gol
Bântuie pe străzi pustii, în beznă.

Se agită
Printre alte străzi și alte chipuri
Și alte mâini, ridicate…

Undeva
Parc-ar vrea să oprească, să vireze,
Dar renunță-ntr-o clipită
Și zboară în altă parte…
Prin nicăieri.
Simțind mereu că durerea golului tău,
Nu poate să dispară sub altă umbră,
Nu poate…

Tu ai plecat…

Tu ai plecat
Și brusc, lumea a devenit toamnă.
Un cer mohorât, plin de nori,
Ascunzând la sân gemetele tunetelor,
Frunze ruginite, ce-și dau sufletul,
Se desprind în liniște, ca lacrima, și cad pe pământ.

Toamna, cu degetele ei lungi, ude
Și-aruncă tristețile, zvârlindu-le precum semințele în brazdă
Abandonează amintiri, doruri aprinse
Ademenind ploile reci de mai târziu.

Tu ai plecat
Pentru a duce primăvara
În altă parte…

Nu…

Nu vorbi, te rog
Nu-mi spune niciun cuvânt
Dacă nu găsești cuvintele
Magice
Aidoma privirii tale.
Nu vorbi, te rog, pentru Dumnezeu!
Ci privește-mă,
Doar privește-mă,
Așa,
Infinit…

Caut un loc

Caut un loc
În care să-mi adăpostesc bijuteriile
Comorile, unde să mi le ascund
Să le păstrez mereu pure,
Luminoase,
Să le port cu mine peste tot
Să râd, să mă bucur
Să mă joc cu ele, să sufăr
Oricând și oriunde…
Caut un loc
În care să-mi adăpostesc amintirile…

Promisiuni târzii de noapte

Promisiunile târzii de noapte,
Amețite, euforice în aburii de alcool
Și-n delirul fumului albăstrui de țigară,
Seamănă stelelor căzătoare,
Pe cerul nopții.
Când vine dimineața,
Nimeni nu știe unde-au murit
Și nici de ce au ars atât de frumos…

Traducerea Marius Dobrescu

Series Navigation << Dimitrie Gusti: Câteva amintiri despre Caragiale, la 168 ani de la naștereProf. dr. Pandi Bello (Korcea, Albania): Poetul Lasgush Poradeci și muzica >>