„Home to go” – Adrian Paci, performance art și instalație

Share

Artistul albanez Adrian Paci, născut la Shkodra în 1969, trăiește și activează la Milano din 2000. Deși a studiat artă figurativă la Universitatea din Tirana, el s-a descătușat de limbajul artistic tradițional și a adoptat performance art-ul și instalația ca forme neconven­ționale de exprimare vizuală, prin care își poate trans­mite mesajul social și afirma sensibilitatea. Lucră­rile sale nu sunt opere unidimensionale, ci ansam­bluri complexe alcătuite din piețe publice, oameni care-și strâng mâna, scări de avion, filmări video, diverse elemente și medii folosite in situ pentru a oferi specta­torului experiențe particulare inedite, în circumstanțe concepute minuțios și devenite opere de artă efemere. Așa că Adrian Paci nu este un artist clasic de galerii, ci unul al spațiilor publice sau private în care se desfășoară narațiuni neobișnuite, iar publicul și chiar și propria familie devin protagoniști în “coregrafiile” lui. Prin aceste lucrări în aer liber, artistul își propune să-i elibereze pe oameni de canoane, de norme și să-i deter­mine să gândească creativ, să înțeleagă lumea prin metafore, să „urce” ei înșiși pe „scenă”. De aseme­nea, Paci vrea ca publicul live să poată să pipăie arta, să interacționeze cu ea, nu doar s-o privească de la depărtare, să-i simtă energiile. Aici nu mai este vorba de vopsele, pânze, căci instalațiile sale cuprind proiecții video, sunete, gesturi, scenografii adaptate la spațiul “expozițional”.

Un astfel de proiect l-a constituit lucrarea The En­coun­ter (Întâlnirea) din anul 2011, organizată sub auspiciile Galeriei de Artă Peter Kilchmann, în orașul Zürich. Lucrarea, filmată și transpusă video, arată un bărbat care stă în mijlocul unei piețe publice. Treptat, câteva sute de protagoniști intră în piață și se apropie consecutiv, formând un arc de cerc ce glisează pe lângă punctul fix, strângând fiecare mâna bărbatului static. Gestul simplu și obișnuit al strângerii de mână se repetă atât de des încât se transformă într-un ritual straniu. Motivul întâlnirii festive din piață produce un moment de conectare nu numai între oameni, ci și între aceștia și piața care devine propria lor scenă vie,  mișcarea necontenită fiind secundele ce anunță trecerea timpului. Sunt teme existențiale ca devenirea, sosirea, plecarea, interconexiunea, atingerea, empatia, pe care Adrian Paci le transmite într-o viziune neobiș­nuită, realizată din povești reale și fictive simple. Această creație a artistului albanez îmi amintește de art performance-urile Marinei Abramovici, prin care ea explora arta corporală, a rezistenței, relația dintre interpret și public, limitele corpului și capacitățile minții.

Într-o altă lucrare video intitulată Centro di Perma­nenza temporanea (Centrul de ședere temporară, 2007), Paci a făcut ca douăzeci de oameni să urce pe o scară de avion suspendată, neatașată la aparatul de zbor, o scară plină de oameni care nu duce nicăieri. Deasupra, cerul și-atât. Videoclipul a fost realizat în aeroportul din San Jose, California și surprinde imigranții, la modul general, care așteaptă să fie repatriați.

Lucrarea Frații urmează o practică comună la acest artist, în care el izolează un cadru din videoclipurile ce înfățișează obiceiuri sau viața de zi cu zi din țara natală, Albania, și-l prezintă cu totul diferit, transfor­mându-l într-un mozaic învechit, în care dinamismul inerent al imaginii video îngheață, efectul cinetic fiind înlocuit cu materialitate și liniște nefirească. Rezultatul este o imagine enigmatică, în care un gest simplu transmite un sentiment de intimitate, dobândește intensitate și monumen­talitate absolută. Sunt multe opere create într-un asemenea limbaj neobișnuit, Paci devăluindu-ne sau lăsându-ne să dăm sensuri cuvintelor contingență, întâmplare, conexiune, legături, atingere.

My Song In Your Kitchen

Adrian Paci este unul dintre primii artiști albanezi care și-a reprezentat țara la Bienala de la Veneția. A ținut prelegeri de istoria artei și estetică în Shkodra, din 1995 până în 1997, moment în care, din cauza anarhiei și instabilității cauzate de  jocurile piramidale și revoltele sociale din Albania, a emigrat cu familia în Italia, stabilindu-se la Milano. Exilul ocupă un loc important în creațiile sale ce abordează frecvent teme ca separarea geografică, nostalgia și memoria locurilor natale. În sculptura Home To Go (Plecarea de acasă), Paci, care a experimentat personal abandonarea pa­triei, înfățișează la scară naturală un călător ce a luat acoperișul casei pe umeri și-l poartă permanent și pentru totdeauna cu el. Sunt numeroase lucrări, precum My Song In Your Kitchen, un videoclip care arată transformarea unui loc impersonal, precum bucătăria cantinei din interiorul casei unde trăiesc solicitanții de azil, într-un spațiu intim. Interacționând în viața de zi cu zi, în ambianța muzicii, a mâncării și a cântatului împreună, ei vin în contact cu memoria și trecutul celorlalți. Prin întreaga sa operă, prezentată în diverse expoziții în lume, Adrian Paci exprimă puternicele schimbări ale timpurilor noastre, vorbește despre călătorii și emigrare, globalizare și dinamica interculturală care ne afectează pe toți.

Maria Oprea

Series Navigation << Un jelek albanez expus la LondraDimitrie Gusti: Câteva amintiri despre Caragiale, la 168 ani de la naștere >>