„Călărețul cu șoim” la Humanitas-Cișmigiu

Share

„După Franța, România este a doua țară în care opera lui Ismail Kadare a avut cele mai multe traduceri”, a spus, cu prilejul lansării ultimului volum semnat de acest scriitor, ambasadorul Albaniei la București, Ilir Tepelena. Mai trebuie adăugat că edițiile românești din acest autor însumează, din 1973 (prima traducere a „Generalului armatei moarte”, în versiunea lui Foqion Miciacio) și până azi fix 30 de apariții. Și asta dacă lăsăm la o parte traducerile fragmentare, eseurile ori poemele publicate în presă începând din anii ’80. „Călărețul cu șoim” cuprinde în paginile sale un număr de patru nuvele scrise în perioade diferite: „Călărețul cu șoim” (2000), „Povestea Uniunii Scriitorilor din Albania în fața oglinzii unei femei” (2000), „Iarna la cafeneaua Riviera” (1968) și „Zborul cocorului” (1986). Ce le unește și ce le desparte pe cele patru, au încercat să deslușească, în seara lansării la librăria Humanitas-Cișmigiu, Ana Barton – scriitoare, Simona Preda – critic literar, Vlad Zografi – scriitor  și traducătorul volumului, Marius Dobrescu.

Moderatoarea evenimentului a fost directorul editurii Humanitas, Denisa Comănescu. Fiecare dintre aceste nuvele aduce, mai direct sau mai subînțeles, probe în sprijinul ideii că regimul dictatorial din Albania a fost cel mai crud și mai sălbatic din Europa. Construirea Casei de vânătoare de la Lezha („Călărețul cu șoim”) face un arc peste timp, unind prin lanțurile crimei două perioade istorice astăzi inegal blamate: fascismul și comunismul. Misterul tabloului adus de contele italian Ciano din țările scandinave și fixat pe peretele salonului de la Lezha străbate nuvela de la un capăt la altul și-l face  pe cititor să se întrebe: oare cum reușește o pânză pictată să pună în mișcare întregul mecanism al crimei? Cea de-a doua nuvelă a volumului, „Povestea Uniunii Scriitorilor din Albania în fața oglinzii unei femei”, așază față în față două dintre personajele unice ale comunismului: scriitorul și prostituata. Demonstrația de demnitate a femeii, față în față cu lașitățile de cele mai multe ori acceptate ale creatorilor, ce se supun neabătut destinului dictat de partid, constituie firul care străbate nuvela de la un capăt la altul. Scrisă în anii în care regimul de la Tirana inaugurase vestita campanie de „emancipare” a femeii, povestirea „Iarna la cafeneaua Riviera” ni-l aduce în față pe cel trimis (chipurile) de partid să lupte la baio­netă cu reprezentanții tradițiilor înapoiate, respectiv ai căsătoriilor cu pețitori. Finalul nuvelei, în care tânărul se decide să-i demaște pe activiștii retrograzi, ne face să ne întrebăm dacă scriitorul era angajat, la rândul său, în campania regimului, sau totul nu este decât o ironie la adresa acesteia. Și, în fine, ultima nuvelă, „Zborul cocorului”, este un omagiu adus celui mai important liric albanez, Lasgush Poradeci. Povestea de iubire târzie a acestuia este tratată de autor cu gingășia cuvenită unei idile între poetul octogenar și tânăra lui admiratoare, Anna G., despre care nu știm dacă a existat sau nu. Impresionante sunt aici descrierile de natură, în care orașul patriarhal Pogradec, străduțele lui și lacul sunt admirabil descrise. Lansarea de la Humanitas-Cișmigiu a fost o reușită remarcabilă. Ea a dăruit zecilor de admiratori ai scriitorului albanez două ceasuri de răsfăț intelectual, greu de găsit altminteri în tumultul vieții noastre cotidiene.

Din presa albaneză

Përurohet në Bukuresht një tjetër vepër e shkrimtarit Ismail Kadare

Nga Entela Binjaku

Në një atmosferë të ngrohtë, mes miqve të librit dhe atyre që librin dhe punën me të jua mundësojnë të tjerëve, është përuruar në Bukuresht botimi me titull: “Kalorësi me skifter” i shkrimtarit të shquar Ismail Kadare. Libri ka pak kohë që ka dalë në treg i sjellë në gjuhën rumune nga përkthyesi i njohur Marius Dobresku, botim i shtëpisë botuese “Humanitas”. (…)

Articole asemănătoare au apărut și în alte publicații din Albania și Kosova.

Mira Skënderi   

Series Navigation << A luat ființă „Asociația istoricilor albanezi din diaspora” în Elveția“Învață cât vrei, tot la sapă o să ajungi” – Povestea Almei Liço, victima nevinovată a comunismului albanez >>