Armele care au făcut să tremure un imperiu

Share

Despre spadele celor doi „Atleți ai lui Hristos”, Ștefan cel Mare și Skanderbeg

După cum se știe, sabia lui Ștefan cel Mare este expusă la Topkapî Sarai din Istanbul, fostul palat al sultanilor, devenit astăzi muzeu. În el se află un adevărat tezaur de obiecte de artă, tablouri, pietre prețioase, miniaturi și porțelanuri, care recompun imaginea lumii de mult apuse a Imperiului Otoman.

În muzeu se află și o colecție de arme vechi, alcătuită din zeci de iatagane, hangere, flinte, săbii și pumnale, majoritatea otomane, dar și persane, venețiene, cu splendide mânere aurite sau bătute în pietre prețioase. Într-o comunicare prezentată în anul 1934 la Academia Română, intitulată Trei săbii moldovenești din vremea lui Ștefan cel Mare și publicată în Memoriile Secțiunii literare, Marcu Beza semnala pentru întâia oară că a văzut în acest muzeu, într-un dulap, sub inscripția Săbii ungurești din sec. XIV-XV, trei săbii moldovenești. Toate cele trei săbii au lungimea de 1,30 m, scria autorul comunicării, și se aseamănă oarecum între ele, având lamele aproape la fel. Una dintre săbii se deosebește însă de celelalte prin garda dreaptă și sârma mânerului de argint. La capătul mânerului, cu litere de aur încrustate pe fond negru, se poate citi în slavonește, pe o parte: Io Ștefan Voevoda și Gospodar Zemli Moldavskoi, adică domnul Țării Moldovei, pe cealaltă parte. Nu încape nicio îndoială, zice autorul comunicării, că atât prin factura ei, cât și prin inscripția de pe mâner, aceasta este sabia lui Ștefan cel Mare. „Prin ce împrejurări o fi ajuns la Topkapî sabia marelui voievod nu putem spune, se întreabă Marcu Beza, pentru că Ștefan, cum se știe, n-a pierdut-o niciodată pe câmpul de luptă.”

Cercetările ulterioare au dovedit că sabia marelui voievod a ajuns la Istanbul în timpul campaniei militare a lui Soliman Magnificul împotriva lui Petru Rareș din 1538. După cum se cunoaște, îndoindu-se de fidelitatea domnului, care mai încălcase înțelegerile cu Poarta, Soliman a decis să-l alunge pe Rareș de pe tron. Abandonat de boieri, domnul moldovean a reușit, trecând printr-o mulțime de primejdii, să ajungă la cetatea Ciceiului, feuda sa din Ardeal. Intrând în cetatea Sucevei, Soliman a început căutările pentru a descoperi tezaurul lui Rareș, care, după cum se aflase, fusese îngropat în hrubele cetății. După o muncă istovitoare, Husein-aga, omul de încredere al sultanului, a reușit să descopere prețioasa comoară, în mijlocul căreia se afla și sabia lui Ștefan cel Mare. Împreună cu toare celelalte, ea a luat drumul Istanbulului, unde a rămas până în zilele noastre.     

Misterele spadei lui Skanderbeg

După ce a descoperit una dintre spadele sultanului Bayazid al II-lea în tezaurul Institutului Culturii Populare din Tirana, cercetătorul olandez Frederick de Jong a reușit să descifreze multe dintre misterele spadei lui Skanderbeg, aflată într-un muzeu de la Viena. Acolo, în afară de coiful eroului, se păstrează și cele două spade ale acestuia, una dreaptă, cealaltă încovoiată.

Fotografiile realizate în Laboratorul de Arheometrie și Conservare din muzeul amintit i-au permis restaura­torului Frederik Stamati să observe pe lama spadei drepte câteva texte scrise în limba arabă, cu litere de aur, texte care nu fuseseră descifrate până atunci. Unul dintre texte este scris pe un traseu circular, în formă de cunună, celălalt este normal, orizontal. „Ideea de a descifra textele scrise pe spada lui Skanderbeg s-a născut în momentul în care cercetătorul Frederick de Jong, un bun cunoscător al limbii osmane, a sosit la Tirana pentru a studia spada lui Bayazid al II-lea. Cu câteva zile înainte, un grup de cercetători albanezi au luat parte la o conferință la Viena. În cursul vizitei la muzeul unde se află expuse armele lui Skanderbeg, ei au făcut fotografii cu acestea. Pozele vor putea fi studiate de Frederick de Jong”, a afirmat Stamati. Unele concluzii în jurul acestor texte s-au putut desprinde încă de la început, dar ele nu au fost încă publicate. Se crede că Skanderbeg ar fi primit spada în dar de la Papa, dar acest lucru poate fi afirmat doar după o cercetare atentă. Ea nu pare a avea nimic deosebit, încadrându-se în seria de modele caracteristice epocii. Spre deosebire de aceasta, textele încrustate în arabă pe cea de-a doua spadă, cea arcuită, au fost deja descifrate de Faik Konica. Istoricul Kristo Frashëri descrie amănunțit, în cartea lui Skanderbeg, viața și faptele sale, armele pe care le‑a purtat eroul. Iată ce scrie despre spada dreaptă: „Spada dreaptă, cea care se află la Muzeul Ambras, din Austria” are tăișul pe ambele muchii. Este suflată în aur. Are lungimea de 85,5 cm, lățimea de 5,7 cm și cântărește 1,3 kg. Are teacă din piele. Spada cealaltă, cea încovoiată, care, înainte de a ajunge în Muzeul lui Ferdinand (Ambras) a aparținut fratelui acestuia, Karl, are o lungime de 1,21 m și cântărește 3,2 kg. Este model turcesc din secolul al XV-lea. Prezintă o serie de ornamente. Pe ea se află încrustat un text în turcă, text care, după Faik Konica, nu este corect. Textul conține numele lui Skanderbeg: Libehadur Allah Iskander beg – Campionul lui Dumnezeu Skanderbeg.   

Marius Dobrescu

Series Navigation << “Învață cât vrei, tot la sapă o să ajungi” – Povestea Almei Liço, victima nevinovată a comunismului albanezBătălia de pe râul Marița (1371) >>