Tabloul din Ambasadă

Share

Mă întâlneam rareori cu ea, de obicei cu ocazia unor evenimente oficiale. Dar de fiecare dată, femeia tânără din tablou mă invita cu duioșie să stăm de vorbă prin cuvintele  privirilor noastre. Încercam să deslușesc povestea din spatele tabloului, dar singura taină pe care mi-o dezvăluia era aceea a creatorului său: pictorul Agim Zajmi. Voalurile albe, dantelate, ce curgeau în falduri de sub toca albă, îmi spuneau că este o mireasă, dar veșmintele, șirurile de salbe de la gât și bijuteriile arătau că este o localnică din Lezha, mândră de costumul tradițional și de zonele muntoase din nord cărora le aparținea. M-a rugat din priviri s-o numesc chiar așa, “Femeia din Lezha”, chiar dacă „nașul” său, pictorul, o botezase „Femeie din Nordul Albaniei”. Însă ea nu voia să fie depersonalizată printr‑o astfel de generalizare, pentru că era unică, frumoasă, senzuală. Îmi plăceau părul ei negru, bogat, ce ieșea de sub tocă, în stânga și dreapta, asemenea unor ghemotoace de lână împletite, gâtul lung ca al lui Nefertiti, al cărei nume însemna „Frumoasa care, iată, vine”, și, la fel ca regina egipteană –  „moștenitoarea, marea aducătoare de fericire, doamna gingășiei” – femeia cu voalul alb din tablou era plină de farmec. Însă magnetismul acestei picturi venea din ochii ce mă  priveau cu bunătate și cu o ușoară trufie, ochi care mă urmăreau peste tot. Încerca să-și exprime astfel dorința puternică de a fi admirată nu doar ca o lucrare, ci de a sta în centrul atenției, de a nu rămâne singură din nou, până când altcineva se va uita iarăși la ea. Acest „Efect de Mona Lisa”, cunoscut în pictură, este doar o iluzie, perspectiva, umbrele și lumina portretului nu se schimbă, chiar dacă te muți de la stânga la dreapta, chipul pare că te urmărește peste tot. Iar „Femeia din Lezha“ te țintuia cu privirea și venea cu tine doar ca să mai spună și alte istorii. Nu știu povestea reală a Tabloului din Ambasadă, dar bănuiesc că cel care a cumpărat lucrarea și-a dorit foarte mult s-o aibă aproape și s-o arate și altora, ca fiind unul din semnele lui de identitate națională.

Agim Zajmi, pictor, scenograf, profesor

Agim Zajmi (28 nov.1936 – 3 nov.2013) a fost cel mai apreciat scenograf al teatrului albanez (peste 300 de scenografii), dar a fost cunoscut și ca unul din pictorii importanți (cu 800 de lucrări de artă), ca profesor la Academia de Belle Arte din Tirana timp de 40 de ani, președinte al Asociației Artiștilor Figurativi la nivel național. Pentru întreaga sa activitate a fost onorat cu titlul de Artist al Poporului. Zajmi s-a născut la Tirana, iar studiile în pictură, scenografie și arta costumului le‑a încheiat la Academia de Arte Imperiale din Sankt Petersburg, absolvite în 1961. În același an a început să lucreze ca scenograf la Teatrul de Operă și Balet din Tirana și să colaboreze cu teatrele naționale din Prishtina (Kosova), Skopje (Macedonia de Nord) și Muntenegru. Lucrările sale de artă au fost expuse în multe țări precum Franța, Regatul Unit, Italia, Germania, Austria, Turcia, Grecia, Egipt etc., iar 40 dintre acestea fac parte din colecția Galeriei Naționale de Artă din Tirana. Tablourile, în special cele realizate în ulei pe pânză și guașă, sunt alcătuite din portrete ce înfățișează femeia albaneză de la țară, dar și pe cea modernă, în lucrări sensibile, pline de metafore, rezultând un contrast între piesele de dinainte de 1990 și cele de după eliberarea de comunism. Peisajele cu imagini din nordul Albaniei reflectă locuri reale sau imaginare în care legenda și mitologia se insinuează discret. Întreaga sa creație, ilustrată într-o armonie de culori și în compoziții surprinzătoare, exprimă senti­mente diverse și o viziune originală asupra vieții.

O mare parte din opera sa se axează pe teme epico-istorice, precum războaiele din Kosova, pe motivele întâlnite în legendele și baladele albaneze, precum ciclul „Muji și Halili”, „Balada lui Murad” ș.a. Ca scenograf, a participat la multe festivaluri de teatru internaționale și a realizat decorurile pentru numeroase piese de operă și teatru, ca „Râul mort”, „Constantin și Doruntina”, „Șeherezada”, „Filumena Marturano”, „Ge­ne­ralul armatei moarte” etc. Este câștigătorul multor premii naționale în pictură și scenografie.

Maria Oprea

Series Navigation << Filmul “Amanet”, premiat la SalernoLa aniversarea lui Eminescu și a Culturii române >>