Pipele încrustate ale lui Isuf Skënderi

Share

Dacă privești vechile gravuri înfățișându-i pe bey-ii sau bajraktarii albanezi în orele lor de relaxare este imposibil să nu remarci pipele și ciubucurile lungi din care trag fumul parfumat al tutunului de Alep, în vreme ce câinii de vânătoare le dau târcoale dornici să alerge pe câmp după niscai prepelițe sau potârnichi.

Pare un tablou idilic, zugrăvit de penelul vreunui bătrân artist sedus de romantismul altor secole, nu-i așa? Și totuși, meșteșugul pipelor frumos cioplite, încrustate și colorate cu gust e încă viu în Albania. Iar unul dintre maeștrii acestei arte străvechi e Isuf Skënderi, din Tirana. Pe peretele terasei sale, la răcoarea galeriei cu viță de vie, unde-i place să lucreze, se află expusă o pipă-gigant, de peste un metru lungime. Pare-se că aceasta este blazonul meșteșugului său.

Isuf Skënderi este a treia generație de meșteri cioplitori de pipe și ciubucuri din familia sa și, probabil, singurul din Albania care lucrează cu aceleași vechi unelte și materiale ca și tatăl și bunicul său. Înainte de ultimul război, familia lui a avut un cunoscut magazin în Piața Veche a Tiranei. “Odată cu dărâmarea pieței și interzicerea meseriilor libere, toți meșterii au fost adunați în cadrul Întreprinderii Artistice ‘Migjeni’, a mărturisit el. Eu m-am specializat în altă meserie. Preț de 23 de ani am predat tehnologia producerii de încălțăminte, la singura catedră de acest fel din cadrul Școlii de Economie Comunală. Odată cu schimbarea de regim și legalizarea muncii private, m-am întors la meseria bătrânilor mei, mai ales că, după anul 2002, învățământul profesional a dispărut. Am părăsit învățământul și m-am consacrat acestui meșteșug”, a continuat el. Referindu-se la tradiția acestei meserii în familia sa, Isuf Skënderi mărturisește că este mulțumit că și copiii săi s-au dedicat cioplitului de pipe și spune că nu le-a impus acest lucru, ci că o fac de bunăvoie.

Meșterul din Tirana produce în special obiecte legate de tutun și de fumat: pipe, lulele, țigarete și ciubucuri, cutii pentru păstrarea acestora ș.a., fără ca aceasta să însemne că încurajează obiceiul fumatului. “Fumatul este un viciu și eu mă străduiesc să-i lămuresc și pe fumători de asta. Lemnul are calitatea de a răci fumul și de a proteja laringele, iar o bună parte din nicotină rămâne în lulea. Apărând, pe de altă parte, și degetele.”

Întregul proces de realizare a pipelor și ciubucurilor este manual, începând cu pregătirea lemnului, strunjirea, găurirea, uscarea, vopsirea cu culori naturale și sculptarea. Obiectele produse pentru piață poartă marca “Albania”, dar el poate să le și personalizeze cu numele clientului, inițialele lui, denumirea țării sau culoarea preferată de cumpărător. Unul dintre secretele acestui meșteșug se referă la materiale, dar ține și de calitatea uneltelor, în special a dăltițelor cu care sunt cioplite produsele. De obicei, lucrează cu lemn de cireș. “Lemnul trebuie să fie cât mai dur, cu o structură compactă. Plopul nu este recomandat, nici fagul sau carpenul. Structura lor nu‑ți permite să cioplești frumos și se deformează în timp.”

Deși nu mai este tânăr, Isuf Skënderi muncește de dimineață până seara, demonstrând că pasiunea pentru ceea ce face, pentru meseria devenită tradiție în familia sa, este cea care îi dă putere și-l menține activ. Dar recunoaște că sunt destule lucruri care îl nemulțumesc: reglementările din comerț, dificultățile legate de desfacere, dar și multe altele. Mărturisește că îi este din ce în ce mai greu să bată la ușa magazinelor de suveniruri, să-și vândă produsele. Dar meseria aceasta îi oferă și numeroase satisfacții, iar participarea la târguri și expoziții e una dintre ele. Căci “unchiul” Isuf Skënderi a ajuns cu produsele lui până departe, în țări din Europa și Asia, unde e cunoscut aproape la fel de bine ca și în Albania.

Marius Dobrescu

Series Navigation << Din presa albaneză: A fost lansat la București volumul „24 martie. Cronica infernului kosovar”Pastila pentru suflet: Mânăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Moscopole >>