Pastila pentru suflet: Mânăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Moscopole

Share

Pentru că în fiecare an, pe 7 Ianuarie, întreaga Ortodoxie prăznuiește Soborul Sfântului Prooroc Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, încheiem în numărul acesta periplul nostru la bisericile din Moscopole cu vizita la mânăstirea închinată Sfântului Ioan Înaintemergătorul.

Mânăstirea se află pe un deal, în apropierea Moscopolei, accesul făcându-se acum din drumul ce duce la Shipska, pe lângă biserica Sf. Parascheva și vechiul pod ce poartă numele Sf. Ioan Înaintemer­gătorul (ura e Shën Prodhromit). Atât vechimea și importanța sa în istoria și arta zonei, cât și priveliștea care se deschide asupra Moscopolei și cadrul natural al pădurilor de pin care o înconjoară, fac din mânăstirea Sf Ioan un important loc de vizitare și cercetare pentru pasionați. Amănunte despre fondarea mânăstirii au fost păstrate în Codexul mânăstirii Sf. Ioan Înaintemer­gătorul, copiat prin strădania lui Mihail Gora. Codexul arată ca început al zidirii  secolul al XIV-lea, mai precis anul 1330 (de aceea unii cercetători dau acest an ca an de atestare a însăși localității). Mânăstirea a luat naștere prin retragerea aici a unor călugări din Boboștița, Mboria și Moscopole. Inscripția în marmură, de deasupra intrării, menționează doar data când mânăstirea a fost refăcută, în sec. al XVII-lea – secol de înflorire a Moscopolei, mai precis între 1632 și 1634. Odată cu refacerea sa, mânăstirea devine un puternic centru de sprijin economic și bisericesc al Arhiepiscopiei de Ohrid.

Din întregul ansamblu mânăs­tiresc, doar biserica este cea care s-a păstrat în forma originară (de sec. al XVII-lea). Ea nu are forma consacrată a bisericilor moscopolene contempo­rane ei, ci este construită după modelul unor biserici atonite, în plan trilobat, cu o mică turlă deasupra naosului. Doar plocile acoperișului dau aerul zonei. Construcția din piatră lasă să se vadă că, inițial, biserica a avut dimensiuni mult mai mici, fiind armonioasă în proporții. Adăugarea ulterioară a exonartexului, care aproape că a dublat lungimea bisericii (17 m) face ca turla și sânurile să apară disproporționat mai mici.

Biserica a fost pictată în anul 1659 de către Andon din Shipska, iar mai târziu, în anul 1767, un al doilea pictor, Theodor Simo Grunde, și-a adus măiastra contribuție. În biserică, pe lângă pictura, păstrată doar parțial, în mare parte degradată, mai pot fi admirate catapeteasma și tronul arhieresc aduse de la biserica StăVinerea, din Moscopole.

 Datorită vechimii sale, mânăstirea a suferit numeroase stricăciuni, în timp fiind reparată de mai multe ori. Secolul al XX-lea a fost cel mai bogat în eve­nimente devastatoare: cele două războaie mondiale, ocupațiile străine succesive și perioada comu­nistă. În primul război mondial – trupele de ocupație au distrus interioarele, în cel de-al doilea – chiliile și anexele au fost transformate în bază militară și spital pentru partizani, devenind astfel punct de atac pentru artileria germană, iar în 1967 – mănăstirea a fost confiscată de puterea comunistă, devenind un important punct militar defensiv. Cea mai mare parte a obiectelor liturgice, de mobilier, condici și manuscrise au pierit în această perioadă. Printre cele de o inestimabilă valoare dispărute astfel, s-a aflat și Codexul Mihail Gora – cro­nica mânăstirii, atât de importantă pentru istoria întregii zone.

După 1991, mânăstirea a trecut printr-un proces de restaurare, dar viața monahală nu a revenit aici, rămânând un obiectiv turistic principal al zonei.

Cu ocazia noului an, 2020, dedicat în Biserica Ortodoxă Română pastorației părinților și copiilor (an omagial) și al filantropilor ortodocși români (an come­morativ), urăm tuturor cititorilor revistei noastre un an cu sănătate și împlinire, cu multe fapte bune, care să ne țină pe calea mântuirii! La mulți ani!

pr. Gruia-Mihail Zamfirescu
Biserica Izvorul Tămăduirii–Mavrogheni, București

Series Navigation << Pipele încrustate ale lui Isuf SkënderiMuzica bizantină, moștenire intangibilă a umanității >>