Poezie clasică albaneză: Migjeni (1911-1938)
- Două decenii de ALAR, sărbătorite prin cultură
- Paradisul canabisului, zdruncinat de anchete şi arestări
- Ziua Limbii Române, la Korcea
- Dr. Adrian Majuru – la Korcea
- 200 de mii de studenţi mai puţini în anul 2019
- Din presa albaneză: Përkthyesi besnik i Kadaresë rrëfen për lexuesit shqiptarë (Traducătorul fidel al lui Kadare povesteşte pentru cititorii albanezi)
- În jurul morţii misterioase a lui Mehmet Shehu
- Înfiinţarea armatei albaneze
- Enver Hogea contra lui Stalin
- „Cânta la Stupca o vioară…”: O scurtă prezentare a compozitorului şi violonistului patriot Ciprian Porumbescu
- Maestrul necontestat al sculpturii albaneze: Odhise Paskali
- „E Pluribus Unum. Coabitarea în societăţi multietnice. Exemplul finlandez”
- „Albania, zâmbetul strălucitor al ospitalităţii”
- Dionis Bubani şi Victor Eftimiu
- Ismail Kadare, premiat în Coreea de Sud
- Poezie clasică albaneză: Migjeni (1911-1938)
- Acoperămintele pentru cap la femei
- Maica Tereza: „Ne-am închinat viaţa lui Dumnezeu şi celor săraci”
- „Maica Arbëria”: Inva Mula, într-un concert internaţional dedicat Maicii Tereza
- Pastila pentru suflet: Sfânta Parascheva şi oraşul Moscopole
- Un chitarist albanez, profesor la Graz, în Austria
- Turismul “dentar”, un nou trend în Albania
Fiii noului secol
Noi, fiii noului secol,
ce-am zis adio bătrânului, cu „sfinţenia” lui cu tot
şi-am ridicat pumnul a sfidare,
în noile sfidări, şi a victorie…
Noi, fiii noului secol,
mlădiţele unui pământ scăldat în lacrimi
şi stropit în zadar cu sudoarea frunţii-
căci pământul nostru a fost dumicat străin
şi plătit a fost neasemuit de scump.
Noi, fiii noului secol,
fraţi născuţi şi crescuţi în amar,
când suna-va ceasul izbăvirii noastre
ceasul fericit vom şti să spunem:
Nu mai vrem durerea
marelui joc sângeros al istoriei umane,
nu! nu! nu mai vrem alte deziluzii,
vrem izbânzi!
izbânzi, conştiinţă şi gândire liberă!
Nu mai vrem, de dragul
vechilor idoli, care ne pretind „cuminţenie”,
să ne târâm din nou în mlaştina durerii
şi să-ngânăm iar cântecul tristeţii,
cântecul tern şi mort al sclaviei-
să fim noi spinul adânc înfipt în creierul mulţimii.
Noi, fiii noului secol,
cu avântul nostru tineresc,
avem de înfruntat noi provocări
şi de murit avem în numele lor.
Cântecul tinereţii
Tinereţe, cântă cel mai frumos cântec pe care-l ştii!
Cântă cântecul ce-ţi umple pieptul.
Lasă-ţi bucuria să irumpă liber…
Nu te opri! Cântă neîntrerupt.
Cântă, tinereţe, şi-n ochii tăi
Se-avântă liber cântul de iubire
Din sufletu-ţi arzând de pasiune…
Şi valul să ne-acopere,
Valul simţămintelor trezite de cânt.
Tinereţe, cântă-ţi cântul şi râzi ca un copil
Iar glasul tău de clopot să izbească-n tării
Şi să se-ntoarcă iar la tine – căci zeii te invidiază
Pentru cântul acesta luminos ca soarele.
Cântă, tinereţe! Cântă-ţi cântecul optimist!
Râzi, tinereţe! Râzi! Căci lumea e a ta.
Traducerea: Marius Dobrescu