În jurul morţii misterioase a lui Mehmet Shehu

Share

Premierului comunist, prieten apropiat al dictatorului Hogea, i-a fost refuzată o ultimă întâlnire cu şeful partidului

Tirana. 18 decembrie 1981. Era o seară rece de iarnă, cu o ploaie sâcâitoare şi un cer străbătut din când în când de fulgere violente. La ora 20, ora la care se transmitea telejurnalul, spicherul TV albaneze era grav, aproape crispat. Telespectatorii au înţeles că urma să se transmită o ştire mai puţin obişnuită. Cu câteva zile înainte, pe la colţuri, se şoptea că între Marele Şef, Enver Hogea, şi numărul doi în stat, Mehmet Shehu, lucrurile nu mergeau deloc bine. Se mai zvonea că logodna unuia dintre fiii lui Shehu îl enervase peste măsură pe Hogea. Şi asta pentru că viitoarea mireasă făcea parte dintr-o familie “declasată”, de duşmani ai poporului. Dar poate că toate şuşotelile de prin Tirana erau simple zvonuri, iar adevăratul motiv al execuţiei aceleia în stil mafiot a rămas până astăzi o enigmă. Ceea ce se ştie cu certitudine este că, în seara următoare, televiziunea albaneză a dat următorul comunicat: Comitetul Central al Partidului Muncii din Albania, Prezidiul Adunării Populare a Republicii Populare Socialiste Albania şi Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Socialiste Albania anunţă că în noaptea de 18 decembrie 1981, spre ziuă, într-un moment de criză de nervi, tovarăşul Mehmet Shehu, membru al Biroului Politic al PMA şi preşedinte al Consiliului de Miniştri al RPS Albania, s-a sinucis. Textul a fost urmat de un scurt necrolog, după care s-a revenit la prezentarea ştirilor interne şi externe. Nimeni nu a îndrăznit să adauge un cuvânt la textul oficial, până când, un an mai târziu, însuşi Enver Hogea a rostit un scurt discurs în care fostul său camarad era calificat drept cel mai periculos duşman al partidului şi poporului, agent al mai multor puteri occidentale etc. În voluminoasele sale scrieri politice, Hogea a reluat teza conform căreia Mehmet Shehu trădase ideile marxist-leniniste şi trecuse de partea duşmanului extern. Textul părea o reluare a mai vechilor “necroloage” demascatoare, pe care şeful statului albanez le aşternea pe hârtie,  de fiecare dată, la moartea adversarilor politici.

După căderea regimului comunist, a început să se vorbească din ce în ce mai mult despre ceea ce se întâmplase în friguroasa noapte de 18 decembrie 1981. Şi încă ceva: în presa albaneză de după 1991, figura lui Mehmet Shehu, cel mai longeviv prim-ministru albanez de după război, a fost prezentă aproape permanent. Motivul a fost, desigur, sfârşitul său tragic şi misterios. Necunoscutele morţii sale ar putea explica numeroase enigme ale anilor de dictatură. Politicianul comunist s-a sinucis ori a fost împuşcat cu sânge rece în propriul său birou? Aceasta este întrebarea care nu şi-a găsit nici până în ziua de azi un răspuns. Mai trebuie spus că personalitatea lui Shehu este interesantă şi sub alte aspecte: printre acestea, participarea lui la războiul civil din Spania (1936-1939) şi activitatea sa pe frontul antifascist în perioada 1941-1944 ţin capul de afiş. Şedinţa interminabilă a Biroului Politic din 17 şi 18 decembrie 1981 şi moartea misterioasă a lui Mehmet Shehu în noaptea dintre cele două zile, deşi au trecut 38 de ani de atunci, continuă să capteze atenţia cercetătorilor şi ziariştilor, să constituie subiectul unor articole şi texte politice şi să facă parte din “inventarul” unor emisiuni de analiză TV. Redăm, în continuare, opiniile unor oameni care, în anii aceia, au fost apropiaţi fostului premier şi pot aduce clarificări acestui caz enigmatic. 

Ali Çeno (fostul şef al gărzilor lui Mehmet Shehu): “Primul ministru a fost ucis”

Fostul prim-ministru Mehmet Shehu nu s-a sinucis! Afirmaţia aceasta a fostului şef al gărzilor premierului a atras atenţia publicului imediat ce a apărut în presa anilor ‘90. Într-un interviu din 1993, Ali Çeno a făcut prima încercare de a lămuri oricât de puţin marele mister din noaptea de 18 decembrie 1981. Mai precis, el a spus ceva ce infirma versiunea oficială a sinuciderii de până atunci. Deşi trecuseră 12 ani de la întâmplare, moartea lui Shehu continua să ţină trează atenţia publică, mai ales din cauza păienjenişului de necunoscute care se afla în spatele ei.

Şef al gărzilor personale ale primului ministru vreme de nouă ani, Çeno afirma atunci că Mehmet Shehu a fost ucis de oamenii lui Enver Hogea. Colaboratorul cel mai apropiat al acestuia vreme de 40 de ani şi premier al Albaniei timp de aproape trei decenii, Mehmet Shehu, a fost ameninţat de Hogea, conform lui Çeno, încă din 1975. Lui Hogea îi era teamă că Shehu ar fi putut să-l elimine. Çeno a mai spus că, din momentul în care Hogea s-a îmbolnăvit, iar starea sănătăţii sale se deteriorase vizibil, în Biroul Politic a izbucnit lupta pentru moştenirea liderului. Într-una dintre tabere se afla Mehmet Shehu, în cealaltă, Ramiz Alia sprijinit de Negimie Hogea, soţia dictatorului. Amintindu-şi despre ultima noapte a primului ministru, fostul şef al gărzilor a afirmat că era de serviciu în faţa vilei premierului, dar că nu a auzit vreo împuşcătură şi nu a văzut mişcări suspecte. El a mai spus că arma cu care s-ar fi împuşcat Shehu nu era cea găsită în apropierea cadavrului, ci o alta, cu amortizor. Çeno a mai susţinut că asasinul premierului ar fi putut pătrunde în imobil printr-unul dintre coridoarele subterane secrete care legau locuinţele liderilor de partid. Referitor la acestea, un fost funcţionar al sectorului militar al Comitetului Central ar fi declarat că sediul CC era legat printr-o reţea de tuneluri subterane cu sediul guvernului şi cu vilele membrilor Biroului Politic. Aceste tuneluri erau prevăzute cu toate dotările necesare şi aveau ieşiri secrete în afara oraşului, ce puteau fi folosite în caz de pericol. În plus, acest funcţionar a confirmat mărturia lui Çeno spunând că prin aceste tuneluri ucigaşul lui Mehmet Shehu ar fi putut ajunge la fostul prim ministru. Conform versiunii oficiale, care a fost difuzată în anul 1981, Mehmet Shehu s-a sinucis într-un moment de criză de nervi. După aceasta, Enver Hogea l-a numit pe cel mai apropiat aliat al său duşman al Partidului şi a declarat că Shehu fusese agent multiplu al câtorva servicii secrete străine, recrutat cu mulţi ani în urmă. Această variantă a fost susţinută şi de urmaşul politic al lui Enver, Ramiz Alia, în cartea sa “Eu, Ramiz Alia, martor al istoriei”, publicată la mijlocul anilor ‘90 la Tirana.

Acelaşi Çeno a mai declarat că misterul morţii lui Mehmet Shehu se află în cele 30 de pagini scrise de fostul prim-ministru în ultimele ore, text care ar fi ajuns la fostul preşedinte Ramiz Alia, mâna dreaptă a lui Hogea. (De fapt, scrisoarea premierului, dată publicităţii în urmă cu câţiva ani de către istoricul Paskal Milo, nu conţinea mai mult de cinci pagini scrise de mână şi este o copie a originalului deţinut de Arhivele Statului de la Tirana). El a mai spus că, deşi a executat circa zece ani de temniţă grea, a rămas totuşi în viaţă, în vreme ce toţi cei care au citit textul scrisorii au murit într-un fel sau altul. Asta i s-a întâmplat fiului cel mare al lui Shehu, Vladimir, despre care s-a spus că s-ar fi sinucis, sau lui Kadri Hazbiu, fost ministru al Apărării, care a fost executat. Çeno a mărturisit că, înainte de a muri, Mehmet Shehu i-a telefonat lui Enver Hogea şi i-a cerut o întrevedere, dar acesta l-a refuzat. Mai trebuie menţionat aici că unele opinii ale ofiţerului sunt contrazise de ceilalţi martori ai tragicului eveniment.

Mărturia lui Duro Shehu (fratele lui Mehmet): “Vă spun cine au fost ucigaşii”

Duro Shehu este fratele lui Mehmet Shehu şi actualmente trăieşte în Canada. În anul 1981 era ofiţer de aviaţie, iar după moartea fratelui său a fost condamnat la zece ani de închisoare pentru că ar fi făcut parte dintr-un “complot inamic”. Aflând despre interviul acordat de Ramiz Alia ziaristului Januz Januzaj, în care Alia a încercat să mistifice adevărul în legătură cu moartea lui Mehmet Shehu, Duro a reacţionat  violent. În acest interviu, acordat de fostul şef al partidului chiar înainte de a muri, acesta reia vechea teză a conducerii comuniste conform căreia “Shehu s-a sinucis deoarece n-a suportat critica colegilor de partid în legătură cu logodna fiului său cu o fată provenită din rândul vechii clase politice”. Această afirmaţie l-a făcut pe fratele fostului prim ministru să-şi exprime propria variantă legată de uciderea lui Mehmet Shehu.

Iată ce spunea, doar cu câţiva ani în urmă, fratele primului ministru asasinat despre momentele care au urmat uciderii lui Shehu: “Imediat ce am aflat, am cerut să mă întâlnesc cu Kadri Hazbiu, dar secretarul lui, Veli Llakaj, mi-a spus să aştept să vorbească mai întâi el cu ministrul. Eram tare agitat. Am ieşit pe balcon. Vizavi am văzut doi civili nu departe de intrarea noastră, care şedeau pe o piatră. Nu mi-a fost greu să pricep ce şi cum… Aveam Securitatea la uşă. Peste 40 de minute m-a sunat Veli Llakaj şi mi-a spus: “Duro, vino. Tovarăşul Kadri te aşteaptă la birou”. M-am dus, urmărit de cei doi ofiţeri ai Securităţii, care mergeau 10-15 paşi în urma mea. Pe Kadri Hazbiu l-am întâlnit peste o oră. Pare-se că vorbise cu Comitetul Central despre această întâlnire. Primul cuvânt pe care mi l-a spus, fără să-mi dea nici mâna, a fost: “Ce  vrei, Duro? De ce ai venit?” Mi-a părut rău pentru asta, dar n-am avut ce face… Peste puţin timp, Kadri mi-a spus textual: “Uite, măi Duro, Mehmet (şi nu tovarăşul Mehmet) s-a sinucis din cauza acelei fete, logodnica lui Skënder, fiica lui Turdiu”. “Mă scuzi că te întrerup, i-am spus, dar eu nu ştiu nimic despre fata aia…”. După ce mi-a povestit câte ceva despre şedinţa Biroului Politic, Kadri m-a sfătuit ca, împreună cu ceilalţi doi fraţi, Arshi şi Nexhip, şi cu soţiile să mergem să-l priveghem pe Mehmet toată noaptea, iar a doua zi să-l îngropăm. “Acolo e şi Fiqret cu băieţii”, mi-a mai spus. “Partidul şi guver­nul nu îngroapă duşmani, căci Mehmet a acţionat contra partidului. Asta e poziţia venită de sus”, mi-a mai spus el. “De la guvern va veni la înmormântare un microbuz cu câţiva funcţionari din administraţie. Atât am avut să-ţi spun. Pleacă, acum!”.

Când am ajuns acolo, am întrebat-o pe Fiqret ce s-a întâmplat. Ea nu a spus nimic, dar şi-a dus un deget la buze, ca pentru a-mi spune că locuinţa e supravegheată şi că nu trebuie să vorbim. L-am întrebat pe Vladimir, băiatul cel mare al lui Mehmet, iar el mi-a zis aşa: “Unchiule, nu ştim nimic. Eu şi soţia mea, Bardha, nu am dormit toată noaptea. Avem camera lipită de a lui tata, dar n-am auzit nimic”. Am întrebat-o pe Faria, femeia care muncise la ei 30 de ani, şi ea mi-a spus: “Tovarăşul prim ministru era bine, cu o săptămână în urmă i-a cerut voie tov. Enver să meargă la vânătoare la Elbasan. A plecat dimineaţă şi s-a întors seara. Înainte, pleca sâmbătă şi se întorcea duminică seara. Nu ştiu ce să spun! Primul ministru a fost ucis …”. Am întrebat‑o din nou cine a fost de serviciu în noaptea trecută. “Eu am fost acasă la mine, mi-a spus. De serviciu a fost o fată tânără, aia pe care aţi cunoscut-o înainte de a pleca la Viena, dar în noaptea aceea a dispărut, nu ştiu unde au dus-o…”. L-am întrebat pe Ali Çeno, garda de corp a lui Mehmet, iar el a repetat ceea ce a declarat şi în presă: Conform planificării, eram acasă la mine. M‑au chemat să vin şi am venit. Am văzut cum din camera tov. Mehmet a ieşit Kadri Hazbiu cu o geantă neagră în mână… Conform lui Gani Kodra, responsabilul pentru securitatea lui Mehmet Shehu, Kadri Hazbiu ar fi negat cuvintele lui Ali Çeno, spunând că în noaptea aceea se aflase la petrecerea secretarei sale, Eli, la Lapraka. Eli a negat. Kadri a spus că la Eli a ajuns mai târziu… Deci, unde stătuse până atunci?

Am sucit şi răsucit în minte întâmplările acelea, care au avut loc în urmă cu treizeci şi ceva de ani în sânul conducerii superioare de partid şi de stat. Şi sunt pe deplin convins că în privinţa lui Mehmet a funcţionat acelaşi scenariu ca şi în cazul eliminării lui Hysni. Autorii sunt aceiaşi. E vorba despre lupta pentru putere. În caz contrar, dacă n-ar fi fost eliminaţi Hysni Kapo (membru marcant al conducerii comuniste albaneze, n.red.) şi Mehmet Shehu, nu i s-ar fi deschis calea lui Ramiz Alia spre cea mai înaltă funcţie în stat. Aşa se înţelege mai bine de ce Enver Hogea, înainte de a muri, l-a stabilit ca înlocuitor la conducerea partidului şi statului pe Ramiz Alia, care, împreună cu Negimia, este unul dintre arhitecţii falimentului Albaniei.”

Kristofor Martiro (ofiţer-anchetator): Mistere neelucidate

Fostul ofiţier al Securităţii Statului, Kristofor Martiro, membru al grupului de anchetă care a verificat împrejurările morţii lui Mehmet Shehu, insistă că primul ministru a fost asasinat. Iar argumentele lui sunt următoarele:

“Primul care a contrazis versiunea oficială a sinuciderii lui Mehmet Shehu a fost Llambi Ziçishti, pe vremea aceea ministru al Sănătăţii. Prezent la locul incidentului încă din primele momente, el a spus că primul ministru a fost ucis. Lucru pe care l-a afirmat mai întâi în grupul de lucru care examina cadavrul, apoi în cercul prietenilor şi cunoştinţelor apropiate. Opinia sa, pe care, mai târziu, în arest, a negat-o, mi-a atras atenţia atât ca om, cât şi ca profesionist. Totuşi, în condiţiile delicate în care lucram, nu aş fi putut să-mi exprim nici cea mai mică îndoială faţă de ceea ce se exprimase oficial”, a comentat Martiro. Mai apoi, el a afirmat că în timpul cercetărilor a identificat dovezi credibile că primul ministru fusese ucis. “Această convingere a mea este de neclintit, indiferent câte alibiuri s-au aruncat pe piaţă în aceşti ani”. Iar dovezile sunt clare, spune el: “Imaginea cadavrului lui Shehu, întins pe pat cu ochelarii la ochi, acoperit cu pătura până sub bărbie, cu mâinile strânse la piept şi cu pistolul lângă mâna dreaptă nu se potriveşte deloc cu situaţia clasică de sinucidere. Cantitatea mică de sânge pe care am văzut-o când am ridicat pătura mi-a arătat clar că a fost vorba despre un asasinat. Cu mulţi ani înainte, când am fost la Direcţia de Interne la Korcea, am avut ocazia să conduc grupul de experţi care a examinat trupul secretarului Comitetului Executiv, Zenun Shahollari, care se sinucisese. Totul în biroul lui era plin de sânge. La fel a fost în cazul sinuciderii lui Pirro Gusho, fost membru în Comitetul Central şi prim-secretar al judeţului Fier … În cazul lui Shehu exista numai o pată de sânge. Tot astfel, modul cum se înregistrase în procesul-verbal al expertizei traiectoria glonţului te ducea cu gândul la intenţia unei manipulări a probelor”, a adăugat el. O altă dovadă ar fi fost şi lipsa autopsiei în acest caz, precum şi reînhumarea cadavrului în condiţii misterioase. Conform lui Martiro, chiar şi ceaşca de ceai de pe noptieră, neverificată până azi şi aflată la Arhivele Statului, precum şi dispariţia infirmierei de serviciu în noaptea aceea sunt dovezi care întăresc argumentele unui asasinat politic.

 Adevărul despre eliminarea lui Mehmet Shehu se pare că a fost îngropat odată cu Enver Hogea, în 1985. Semnificativ este faptul că urmaşul acestuia, Ramiz Alia, nu a adus niciun element nou în această chestiune. Ba chiar, ori de câte ori a venit vorba despre ea, Alia a expediat discuţia în mare viteză citând din însemnările politice ale lui Enver Hogea. Poziţie pe care au avut-o de fiecare dată şi ceilalţi martori sau decidenţi ai momentului. În ceea ce priveşte organele judiciare, acestea s-au ţinut departe de dosar, poate din dificultatea de a se apropia de adevăr. Sau poate există şi un alt motiv? Răspunsul la această întrebare este la fel de ceţos ca şi cazul în sine.

Între timp, osemintele lui Mehmet Shehu au fost mutate de câteva ori dintr-un loc într-altul. La douăzeci de ani de la eveniment, în 2001, rămă­şiţele lui pământeşti au fost înhumate definitiv în cimitirul satului Ndroq, la 20 km depărtare de Tirana.

Marius Dobrescu

Series Navigation << Din presa albaneză: Përkthyesi besnik i Kadaresë rrëfen për lexuesit shqiptarë (Traducătorul fidel al lui Kadare povesteşte pentru cititorii albanezi)Înfiinţarea armatei albaneze >>