Tuşitul simulat, un avertisment sonor în societatea arhaică

Share

Cercetătorii etnologi, în special cei angajaţi cu prioritate în studierea comparativă a sistemelor culturale, au constatat că în majoritatea culturilor tuşitul simulat transmite anumite sensuri simbolice. Ce înseamnă asta, în termeni comuni? Traducerea acestei fraze arată că, la anumite popoare, faptul că indivizi aflaţi în diferite împrejurări aleg să emită semnale sonore cum este tusea are o semnificaţie aparte pentru cei din jur, transmite anumite mesaje. Umberto Ecco a cercetat acest fenomen şi a scris cu ceva vreme în urmă că reprezentanţi ai diferitelor culturi interpretează diferenţiat cele câteva “stiluri” de tuse simulată, acest tip de semnalizare fiind în acele societăţi un model comportamental instituţionalizat. 

Dar să exemplificăm. Dacă ne referim la socie­tatea albaneză arhaică, în special la cea din zonele rurale, vom afla că drumeţul solitar care călătorea noaptea emitea din când în când un tip de tuse simulată înainte de a se întâlni cu alţi călători veniţi din direcţie opusă, înainte de a ajunge din urmă pe unul sau mai mulţi călători care mergeau în aceeaşi direcţie cu el, când se apropia de o casă ori de o stână sau în împrejurări asemănătoare. Scopul acestor semnale era de a-l anunţa pe celălalt că drumeţul nostru nu avea gânduri rele şi, nu de puţine ori, de a se identifica în întuneric. Mulţi dintre muntenii din nordul Albaniei, mai ales cei cu o oarecare reputaţie, aveau ceva diferit, specific, în modul de a emite sunetele respective, caracteristică ce ajuta la identificarea lor.

Chiar şi în zilele noastre tuşitul transmite în mod simbolic anumite mesaje, fără a avea rolul auto­identificării pe care-l avea cândva. Bărbaţii, de pildă, tuşesc cu “subînţeles” atunci când intră într-un magazin sau hotel, iar cel care trebuie să-i servească lipseşte momentan din încăpere. Tuşitul acela simulat arată că în încăpere se află un client şi îl avertizează pe vânzător sau recepţioner să revină şi să se ocupe de acesta. Tot astfel, într-o instituţie, un personaj cu autoritate tuşeşte simulat atunci când vrea să-i arate interlocutorului său, aflat într-o poziţie inferioară, că greşeşte şi că trebuie să-şi revizuiască discursul sau comportamentul.

Maria Oprea

Series Navigation << Instituţia “oaspetelui” în societatea albaneză patriarhală“Nu vă părăsiţi patria!” – Mesajul unui albanez din Italia pentru tinerii de vârsta lui >>