Autocefalia bisericii albaneze

Share

Drumul spre autocefalie al Bisericii Ortodoxe Albaneze a fost relativ scurt, dar nu lipsit de piedici. Prima tentativă a fost făcută odată cu Congresul de la Berat, de la care s-au împlinit, pe 10 septembrie anul acesta, 97 de ani, pentru a se finaliza cu Tomosul patriarhal care va recunoaşte independenţa acestei biserici, 15 ani mai târziu, în 1937. Primele voci care s-au ridicat în sprijinul acestei idei s-au făcut auzite după declararea independenţei ţării, în 1912, dar au căpătat tonuri majore după recunoaşterea şi consolidarea statului albanez. De fapt, după Congresul de la Lushnja (1920).

Concret, participanţii la congres s-au adunat în sala şcolii din Mangalem (cartier al Beratului) în ziua de luni, 11 septembrie 1922. La congres nu a participat niciun episcop, ceea ce a făcut ca, din punct de vedere canonic-ortodox, deciziile lui să nu aibă nicio valoare. Aceasta a făcut ca participanţii să ceară ajutorul guvernului, pentru ca oficialii statului să adreseze o cerere Patriarhiei Ecumenice în sprijinul recunoaşterii independenţei Bisericii Ortodoxe Albaneze şi numirea a doi mitropoliţi. În cea de-a treia zi a congresului a fost votat un statut, care stipula că autoritatea supremă a BOA avea să fie Consiliul Superior, care, de fapt, nu avea nicio putere canonică deoarece în componenţa sa nu se afla niciun episcop. Preşedinte al acestui consiliu a fost ales preotul Vasil Marku, din Pogradec, sosit în Albania din SUA cu numai un an în urmă. Tot la Berat s-a discutat şi despre un regulament al bisericii, în care au fost incluse diferite propuneri care aveau de-a face cu veniturile bisericilor şi mânăstirilor, stabilindu-se şi o comisie de control asupra acestora. În statut mai scria că limba oficială a bisericii era limba albaneză, deşi, până la traducerea cărţilor liturgice, avea să se folosească tot limba greacă. S-a mai stabilit, de asemenea, ca oraşul Korcea să fie centrul acestei biserici. Congresul şi-a încheiat lucrările pe 19 septembrie 1922.

Informat despre eveniment, patriarhul ecumenic a decis trimiterea în Albania a mitropolitului din Melet, Jerotheu, cu origini albaneze din Përmet, ca exarh patriarhal, care a ajuns la Korcea pe 27 noiembrie 1922. Acesta i-a trimis patriarhului un raport asupra celor întâmplate şi a cerut primirea la Constantinopol a unei delegaţii albaneze pentru a lămuri lucrurile. Delegaţia, condusă de părintele Vasil Marku, a plecat în martie 1923 şi i-a prezentat patriarhului hotărârile Congresului de la Berat. Dar dialogul cu patriarhia nu a dus la niciun rezultat. La două luni după înapoierea delegaţiei în Albania, la Korcea a ajuns un alt delegat al acestui for, mitropolitul Kristofor Kisi, din Berat, cu sarcina de a rezolva problemele rămase în suspensie. Numai că nici el nu a reuşit să facă pace între BOA şi înalţii clerici de la Constantinopol. 

În fine, neînţelegerile au fost rezolvate în 1937, iar în urma pactului încheiat a fost dat Tomosul Autocefaliei, Kristofor Kisi fiind ales primul arhiepiscop canonic al Bisericii Ortodoxe Albaneze.

Maria Oprea

Series Navigation << Un papă cu origini albaneze: Clement XI-Albani >>