Share

Fotografia pe care v-o prezentăm este una extrem de rară, care arată cât de emancipaţi erau albanezii korceari în anii interbelici, cât de mult îşi iubeau oraşul şi ce mândri erau de el. Ea îi reprezintă pe doi tineri intelectuali originari de aici, Aleksandra şi Tashko Ilo, stând pe terasa casei lor din centrul oraşului. Poate că acest fapt nu ar fi unul de excepţie, dacă în arhitectura imobilului nu am recunoşte liniile tradi­ţionale ale vechilor case şi conace româneşti. Într-adevăr, în zilele noastre, ca şi în urmă cu un secol, locuitorii micului oraş din sud-estul Albaniei numesc această clădire “Casa românească”. Proprietarul ei, Tashko Ilo, este cunoscut ca un mare patriot local, omul care a adus în “Ţara vulturilor” vechiul cântec românesc “Pe-al nostru steag e scris unire”, de Ciprian Porumbescu, devenit după 1912 imnul naţional al Albaniei. Ca o paranteză, aş mai putea adăuga un fapt istoric relatat de unul dintre diplomaţii noştri de la Tirana, legat de imnul naţional albanez. A rămas în cronica nescrisă a relaţiilor bilaterale momentul în care liderul de la Bucureşti, Nicolae Ceauşescu, ar fi dorit să-şi etaleze calităţile poetice masacrând fără nicio tresărire vechile cântece patriotice, printre acestea aflându-se şi cântecul amintit. Pus în faţa acestei cereri, colegul său de la Tirana, Enver Hogea, ar fi refuzat să renunţe la un imn consacrat ca atare cu multe decenii înainte, iar “Pe-al nostru steag e scris unire”, devenit “Imnul steagului”, a rămas până azi imnul Albaniei. Întâmplarea aceasta se petrecea pe la începutul anilor ‘80 ai secolului trecut.

Dar să ne întoarcem la fotografia noastră. Poza a fost publicată de Niko Kotherja, istoric din Korcea, care ne vorbeşte şi despre istoricul ei. “Această casă specială, construită în stil românesc-bizantin, cu două intrări, una în stil rural, alta urban, a fost construită în centrul Korcei în anul 1928. Cei doi au locuit acolo până în 1944, când noua putere i-a expropriat şi i-a forţat să se mute cu chirie în casa alor mei, unde au stat în jur de două decenii. Prin calităţile lor personale, au ajuns să fie consideraţi un fel de membri ai familiei noastre, părtaşi şi la bune şi la rele, prietenie care a continuat şi atunci când s-au întors în casa lor, la începutul anilor ‘60. El a fost un mare patriot şi activist naţional, a adus de la Bucureşti cântecul românesc care a devenit “Imnul steagului”. Ea, la rândul ei, a fost una dintre femeile cele mai emancipate de la noi, însufleţind cu energia ei societăţi şi grupuri culturale. Aceştia au fost Tashko Ilo şi Aleksandra Ilo, cei doi soţi nobili care şi-au găsit adăpost în casa bunicului meu, casă în care zilnic aveau loc percheziţii în cursul cărora securiştii căutau aurul ascuns de aceşti negustori bogaţi… Casa ridicată de ei, “Casa româ­nească”, este astăzi una dintre cele mai frumoase clădiri ale Korcei. O casă construită cu materiale locale, aşa cum comandase Tashko.”

Ca o completare la cuvintele lui Niko Kotherja, mai putem adăuga că arhitectul care a întocmit proiectul a fost românul D. Petrescu, iar cel care l-a pus în operă a fost Vasile A. Dede, amănunte care se găsesc gravate pe faţada imobilului. Casa se află pe Bd. Sf. Gheorghe, are două etaje, o pivniţă, iar acope­rişul este din tablă. De curând, Ministerul Culturii a amenajat aici muzeul dedicat unui fotograf albanez celebru, Gjon Mili, artist foarte legat la rândul său de România.

Marius Dobrescu

Series Navigation << Autocefalia bisericii albanezeCele mai bune hoteluri şi restaurante din Tirana >>