Un maestru al dansului popular albanez

Share

“Am învăţat să dansez la nunţile din Tirana”, declară cu simplitate Besim Zekthi, unul dintre maeştrii dansului popular albanez, când este întrebat cum şi-a descoperit pasiunea pentru dans. Născut pe 5 februarie 1936 la Tirana, el a fost vreme de câteva decenii solistul Ansamblului de Cântece şi Dansuri Populare din capitala Albaniei. Vârful carierei acestui neîntrecut dansator şi coregraf a fost în 1970, la Dijon, în Franţa, unde grupul de dansatori albanezi, avându-l în frunte pe Besim, a câştigat Marele Premiu, “Cordonul de aur” al festivalului. Atunci, grupul albanez a prezentat două cunoscute grupaje coregrafice, “Dansul vulturilor” şi “Mare sărbătoare are astăzi Albania”. Vorbind despre această unică performanţă, Besim Zekthi  îşi aminteşte cu nostalgie cum s-a născut acest ultim dans: “Cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la ridicarea drapelului naţional la Vlora, am fost invitat şi eu la evenimentul care avea loc în oraşul independenţei. În programul oficial se mai afla şi un grup de kosovari din Rrushbull. Printre ei era un rapsod, pe care-l chema Dervish Shaqja, un cântăreţ popular cum puţini se nasc nu numai în Kosova, ci şi în toată Albania. Iar acest rapsod era însoţit de grupul său muzical. Pe scenă, cântecul lui Dervish a început aşa: “Mare sărbătoare are azi Albania, cântece şi dansuri pentru viaţă nouă, cântă toţi din toată inima, să trăieşti cât munţii, jubileu”. Acest cântec a devenit, peste un an, linia melodică a grupajului despre care v-am vorbit. Aceasta a fost geneza acestui dans, minunata baladă dedicată jubileului independenţei, devenind mai apoi un simbol al culturii naţionale albaneze pe toate meridianele lumii.”

Cariera coregrafică a lui Besim Zekthi a început timpuriu, în 1952, când a fost cooptat în cadrul Filarmonicii albaneze, care în perioada aceea cuprindea câteva instituţii artistice distincte. Directorul Filarmonicii era Kol Jakova, unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori albanezi postbelici. În anul 1957, din Filarmonică se desprind câteve instituţii independente – Teatrul Naţional, Teatrul de Operă şi Balet –, dar şi Ansamblul Naţional de Cântece şi Dansuri Populare, în cadrul căruia activa Besim. După succesul de la Dijon, au urmat numeroase turnee în Asia, Africa şi Europa, spectacole de cântece şi dansuri populare în mijlocul cărora se afla, de fiecare dată, maestrul coregrafiei populare, Besim Zekthi. Vorbind despre această perioadă, el spune că lanţurile dictaturii şi ale izolării nu au putut ţine în loc manifestările artistice ale poporului, exprimate atât în ţară, cât şi în afara ei. “Creaţia populară nu cunoaşte graniţe, aşa cum nici sufletul omenesc nu poate fi îngrădit”. În urma acestei activităţi artistice, cu care puţini interpreţi se pot mândri, Besim a primit titlul de “Mare Maestru” al dansului popular. Târziu după aceasta, în anul 2017, preşedintele Ilir Meta i-a conferit medalia “Onoarea Naţiunii” pentru merite deosebite în dezvoltarea dansului popular albanez. Acum, deşi la o vârstă înaintată, Besim Zekthi este autorul mai multor proiecte artistice şi contribuie prin ampla sa experienţă la lansarea unor tinere talente pe scenele din ţară şi străinătate.

Întrebat despre rostul culturii naţionale şi despre moştenirea pe care o lasă actualelor generaţii, Besim a răspuns: “Am convingerea că apa va curge mereu acolo unde trebuie să curgă. Sunt lucruri care nu se schimbă şi nu se vor schimba niciodată. Cred că orice poate să treacă în uitare, în afară de cultura poporului. Nu poate exista popor fără o cultură tradiţională, venită din istorie, de acolo de unde acel popor s-a născut. Iar această cultură reflectă viaţa, munca, tristeţea, bucuria, manifestările lui artistice, da, toate acestea sunt una cu istoria noastră, sunt monumente ale ei”.

Marius Dobrescu

Series Navigation << Quo vadis, Poezia? Câte ceva despre destinul poezieiPastila pentru suflet: Biserica Adormirea Maicii Domnului – Moscopole >>