„Poezia este cel mai frumos punct de reîntâlnire”

Share

„Teksa shpërndahemi, vendtakimin më të bukur e kemi poezinë” / „Atunci când ne risipim, poezia este cel mai frumos punct de reîntâlnire” (Visar Zhiti)

Antologia poetică bilingvă română-albaneză intitulată Daruri divine/Dhurata hyjnore a apărut în al doilea volum (Bucureşti, Amanda Edit Verlag, 2019), incluzând şapte poeţi români şi doi albanezi. Versiunea în albaneză îi aparţine lui Baki Ymeri, prefaţa e semnată de Visar Zhiti. Cu o excepţie, grupajele de poezie sunt urmate de prezentarea biobibliografică a respectivului autor; despre Drita Nikoliqi Binaj scrie Daniel Marian, iar pentru Sadulla Zendeli-Daja s-a preluat un text din Skënder Hasko (scriitor albanez, decedat).

Din puzderia de poeţi români contemporani din ţară şi de peste hotare, au fost alese anume aceste şapte nume – Ion Deaconescu, Radu Botiş, Camelia Radulian, Alexandru Miloş, Lăcrimioara Iva, Mihai Firică, Gelu Dragoş. Diferiţi din toate punctele de vedere, împreună, ei configurează totuşi „starea” literaturii române de azi, adică creaţii cu accent puternic pe comunicare, de multe ori frumos adusă din condei, dar şi de destule ori, ternă.

„În zorii gândului” (Në agimet e mendimit – ce frumos!) lui Ion Deaconescu se înalţă o lirică confesivă, meditativă, rostită în ton grav, discurs de cunoaştere şi de înţelegere. În tonalităţi de imn sau cu sunet de liră, impecabil armonizat, se citesc poemele lui Radu Botiş despre cele de Sus şi cele de jos (încrederea în a Doua Venire, de pildă – „Cu semn astral din patria divină / Pământul va renaşte negreşit”, sau demnitatea omului în virtutea smereniei: „Nu nouă Doamne, Glorie, nu nouă / Doar numelui Tău Veşnic şi PreaSfânt”). Foarte rezumativ, cu pasul, cu gândul, Alexandru Miloş este şi „cu teii în floare”, şi „cu stelele”, şi are ca dar divin „Bucuria din lumea mea, / Suferinţa din lumea aceasta, / Mulţumirea că fac parte din amândouă, / Interdimensional…”, relaţia fiind, de altfel, nucleară în poezia sa. Lăcrimioara Iva se exprimă bine în aforism, retorică morală, are reuşite finaluri-surpriză, unele creaţii sunt modele de nobleţe creştină (un fragment de poem în proză: „Îngenunchez şi mă rog: Doamne, niciodată să nu fiu eu vânătorul! Niciodată! Mă resemnez cu această condiţie de veşnic vânată, vânată de tine, de timp, de tristeţe!”). Stins în formulă, dar cu lumină în inspiraţie, Mihai Firică vine cu „o întrebare căzută fără zgomot în zăpadă” cam în toate poeziile incluse în acest volum. Scrisul lui Gelu Dragoş contează pe idee şi câştigă prin idee; ce rămâne la el mereu în contrast cu cum – iată o probă: „stau obosit, nemişcat şi / încerc să visez / că nu trăiesc în secolul / turbulenţei globale”. Drita Nikoliqi Binaj, nume nou pentru noi, ne e accesibilă în acest volum prin câteva versuri în română incluse în prezentarea semnată de Daniel Marian, destul însă pentru a cunoaşte o poetă de o sensibilitate şi un verb aparte: „Din nopţile-ntunecate / asfinţiturile nu mi se deschid. / În seara aceasta / am spart paharul speranţelor / rupte” (Nga netët e errëta / agimet s’më çelën. / Sonte / e theva gotën e shpresave / të këputura). Sadulla Zendeli-Daja excelează în poezia închinată Albaniei-mamă (Shqipërisë Nënë), căreia, exilat în Suedia, îi duce dorul (Sytë lot më rrjedhin për atdheun tonë).

Angela-Monica Jucan

Series Navigation << Prim-balerina Teatrului de Operă şi Balet din Tirana, Adela Muçollari: „Trebuie să continui în fiecare zi să fii cel mai bun”Balcanismul lui Caragiale >>