Pastila pentru suflet: Biserica Adormirea Maicii Domnului – Moscopole

Share

Dacă eşti prieten, intră cu bucurie,
dar dacă eşti duşman, rău şi plin de viclenie,
fugi departe, departe de această uşă!


(Inscripţie la intrarea în Catedrala din Moscopole, dispărută în urma distrugerilor din anul 1944)

Aşa cum am promis, continuăm şi în acest număr al revistei noastre periplul prin zona aromână a Albaniei, Korcea şi Moscopole (azi, Voskopoja), oprindu-ne în acest din urmă oraş la biserica Adormi­rea Maicii Domnului. A fost construită între anii 1694-1699, iconostasul a fost pictat în 1703 de către ieromonahul Constantin, iar pictura bisericii s-a terminat în 25 februarie 1712, fiind a doua biserică, ca vechime, după biserica mânăstirii Sf. Ioan Boteză­to­rul, din apropiere. Mărimea sa (lungimea de 38 m şi lăţimea de 15,3 m, putând participa la slujbă aprox. 1000 oameni) şi amplasarea sa, în centrul Moscopolei, au făcut ca biserica Adormirii să fie aleasă drept catedrală a oraşului. 

Hramul bisericii a fost ales Adormirea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mare sau, prescurtat, Stă Mărie Mari, cum se spune în dialectul aromân) este ziua în care Maica Domnului a fost ridicată în săla­şurile cereşti. Înainte cu trei zile de aceasta, ea a fost vestită de Arhanghelul Gavriil, iar singura dorinţă a Sfintei Fecioare a fost aceea de a-şi lua rămas bun de la ucenicii Domnului. Ei au fost aduşi, pe nori, din toate colţurile lumii pentru a fi îmbărbătaţi şi povăţuiţi de Fecioara Maria, care a trecut apoi la cele veşnice. De aceea, în icoana ortodoxă a Adormirii, prezentă şi în această biserică, Maica Domnului este reprezen­tată întinsă pe catafalc, înconjurată de Apostoli, care se tânguiesc şi cădesc împrejur. Praznicul este unul dintre cele mai importante în toată românitatea nord şi sud dunăreană.

Construirea catedralei din Moscopole a fost posibilă prin contribuţia locuitorilor, dar şi prin donaţiile celor din împrejurimile oraşului, ai căror copii şi tineri beneficiau de educaţie şi instrucţie în Teologie, filosofie etc. Printre cei mai importanţi ctitori s-au numărat Theodor, Anagnoste şi Sterian din ţinutul Agrafei, din Pind, urmaţi de Adam Dumitru, Gheorghe Lazăr, Constantin Zibus, Dimitrie Vretos etc. Măreaţa pictură a bisericii se păstrează astăzi parţial. Pot fi admirate scene ale Imnului Acatist (în număr de 24, pe peretele sudic), scene din vieţile sfinţilor (Sf. Ioan Botezătorul şi Sf. Parascheva), apostoli, eremiţi, martiri etc. Planul bisericii este bazilical cu trei nave, prezentând, ca şi celelalte biserici din Moscopole, un amplu pridvor, pe lungimea sudică, pictat în totalitate. Din păcate, pridvorul (ca şi exonartexul, de altfel)  a fost distrus în anii războiului şi ai comunismului albanez: coloane, acoperiş şi pictură, păstrându-se doar o mică porţiune de frescă, pe peretele de răsărit (Maica Domnului cu Pruncul, încadrată de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, iar deasupra Sfânta Mahramă a Domnului, iar pe pereţii de sud şi nord, care încadrează imediat scena, se văd trei Sfinţi Ierarhi, dintre care doar la Sf. Ioan Gură de Aur se poate vedea inscripţia, şi o parte din scena Izvorului Tămăduirii). Acoperişul este tot din ploci şi se păstrează în bună stare. În curte, la stradă, se înalţă turnul-clopotniţă, cu trei etaje deasupra bolţii de intrare.

În această biserică se păstra, în sec. al XVII-lea, un preţios odor al moscopolenilor: Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Era încărcată de multe obiecte de aur şi argint, mărturii depuse de cei care se vindecaseră prin mijlocirea Fecioarei. În timpul unei slujbe din anul 1760, toţi cei prezenţi au auzit zgomote cumplite ieşind din icoană, iar candelele de la catapeteasmă s-au stins singure. Câteva zile mai târziu, musulmanii aveau să prade cumplit oraşul, iar unul dintre atacatori a ridicat toporul să spargă sfânta icoană. A murit pe loc, ca trăznit, fără a apuca să-şi ducă planul la sfârşit. Icoana a fost furată, iar oraşul a rămas pustiu… După trei ani, temultul Ali bey, terorizat permanent de scena morţii soldatului care încercase distrugerea sfintei icoane, duce înapoi odorul de mare preţ, iar moscopolenii se întorc la matcă, punându-se, din nou, sub pavăza Maicii Domnului.

pr. Gruia-Mihail Zamfirescu
Bis. Izvorul Tămăduirii – Mavrogheni, Bucureşti

Series Navigation << Un maestru al dansului popular albanezPrin suferinţă, spre pacea sufletească: Flora Sabatino – o viaţă închinată lui Dumnezeu >>