Moştenirea sinistră a lui Ali paşa

Share

Vechea cetăţuie construită de Ali paşa de Ianina la Porto-Palermo, între Vlora şi Saranda (în sudul ţării), a fost aleasă de puterea comunistă din Albania drept un perfect loc de  izolare pentru deţinuţii politici ai regimului. Dar povestea acestei puşcării sinistre nu a început în 1945, ci în 1924, când oamenii regimului “democratic” Fan Noli şi-au trimis aici oponenţii politici. La rândul său, preşedintele şi mai apoi regele Zogu a folosit în acelaşi scop cetăţuia lui Ali paşa. A fost rândul comuniştilor, în anul 1950, să-şi încarcereze aici inamicii aduşi din lagărul de la Lozhan, unde lucrau la drumuri, şi de la Tepelena. Problema acestui loc de detenţie nu este doar întunericul în care erau ţinuţi deţinuţii, ci şi calitatea proastă a apei potabile, cu un mare conţinut de sare. Cei internaţi aici erau ţinuţi în beciurile cetăţii, unde erau supuşi torturilor, iar raţiile de mâncare erau total insuficiente. De exemplu, ciorba pentru cei 200 de deţinuţi era pregătită cu 5 kg de fasole, iar raţia de pâine era de 200 gr. zilnic. Celulele erau mereu inundate, iar lumina nu pătrundea aproape deloc prin ferestrele cât palma. Urmarea a fost că, la mutarea deţinuţilor într-un alt loc de detenţie, s-a constatat că aceştia orbiseră din cauza şederii îndelungate în întuneric. Această puşcărie a fost închisă tot în anul 1950, când o navă maritimă italiană a eşuat în apropierea ţărmului, iar guvernul comunist a vrut să prevină eventualele evadări. Datele oficiale despre închisorile comuniste din Albania spun că bolile cele mai răspândite erau dizenteria şi râia, în vreme ce la Porto-Palermo dominau sifilisul şi dizenteria. Ca urmare, doar în 1950, în puşcăriile şi lagărele politice din Albania au fost raportate 53 de decese.     

Luiza Qerreti

Series Navigation << Bardhyl şi primul stat al ilirilorUnde sunt răspândiţi arbăreşii >>