Perioada interbelică şi artiştii de referinţă ai anilor ‘30

Share

Înainte de regimul comunist, guvernul şi intelectualii albanezi din anii ‘30 încercau cu mult  entuziasm să înfiinţeze o Înaltă Academie de Arte Plastice. Pregătirile şi etapele acestui demers au fost publicate în paginile ziarului ştiinţific şi literar „Minerva”, din lunile iulie şi august 1933.

Odhise Paskali

Acest proiect a fost inspirat de talentele rare ale deceniului trei din secolul XX, apreciate atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Printre artiştii acestei perioade s-a numărat  Odhise Paskali (1903 – 1985), unul dintre cei mai buni sculptori ai Albaniei. În 1925, Paskali i-a trimis lui Ahmet Zogu, pe atunci prim-ministru, lucrarea intitulată Chip de fată (Fytyrë vajze), cerându-i în schimb sprijin şi bursă pentru a studia într-o academie de arte din Italia. Zogu i-a îndeplinit dorinţa şi l-a trimis la Torino, unde a înfiinţat o revistă şi Asociaţia studenţilor albanezi. A absolvit cursurile Facultăţii de Arte din Torino în 1927, după care a organizat prima expoziţie de artă şi a fondat prima Şcoală de Pictură din Tirana. Pe lângă capodopera sa ce-l reprezintă pe Skanderbeg, Paskali a creat peste 600 de sculpturi, printre care Purtătorul steagului (Flamurtari), Luptătorii naţionali (Luftëtarët Kombëtarë), Munteanul (Malësori), Jeronim De Rada, Naim Frasheri, Themistokli Gërmenji, Naum Veqilharxhi, Fan Noli, Onufri, Ahmet Zogu, Enver Hoxha, Migjeni, Isa Boletini. Se crede că multe dintre lucrările lui Paskali se găsesc în Italia şi în Elveţia, deoarece au fost furate în timpul invaziei italiene fasciste.

Sadik Kaceli

Un alt artist important al anilor ‘30 este pictorul Sadik Kaceli (1914 – 2000), unul dintre cei mai cunoscuţi artişti din Albania, care a creat, alături de picturile sale realiste, prima serie a bancnotei albaneze lekë şi stema Republicii Populare Albania. Cunoştinţele în domeniul artei le-a dobândit lecturând cărţile şi revistele din Biblioteca Herbert, prima bibliotecă publică din Albania, fondată de Lady Carnarvon. Dorind să studieze în Franţa, i-a scris o scrisoare pictorului francez Henri Matisse (1869-1954), care i-a răspuns la 12 aprilie 1936, recomandându-i să-l contacteze pe criticul de artă André Lhote şi să studieze la Ecole Nationale Supérieure des Beaux Arts din Paris. În 1941, a absolvit cursurile şcolii de artă din capitala Franţei, iar după întoarcerea acasă, până la pensionare, a predat la Liceul artistic Jordan Misja din Tirana. Deşi n‑a dorit niciodată să-şi adapteze complet stilul la premisele realismului socialist, fiind din această cauză marginalizat mulţi ani în vremea dictaturii, el este apreciat pentru seria de portrete şi peisaje realiste. A fost distins cu titlul de Artist al Poporului din Albania şi de Cetăţean de Onoare al Tiranei, iar preşedintele Sali Berisha i-a conferit Ordinul de Onoare al Naţiunii. Sadik Kaceli este unul dintre fondatorii Galeriei Naţionale de Artă din Albania.

El este prezent pe coperta revistei „Minerva” cu o pictură ce reprezintă un ţăran albanez cu o linişte şi o împăcare specială pe chip, îmbrăcat într-un costum naţional, ţinând alături o puşcă. Acest tablou a fost pictat de Kaceli în timp ce studia cu pictorul italian Mario Ridola, la Şcoala de desen din Tirana.

Mario Ridola

Toate lucrările elevilor de la această şcoală au fost publicate de „Minerva”, revistă condusă de Nebil Cika şi soţia sa, Ikbale, care evidenţiază autorii talentaţi ce se manifestă pregnant în anii ‘30 şi care au devenit precursori ai artelor de mai târziu, din Albania. În paginile publicaţiei s-a scris mult şi despre necesitatea înfiinţării unei Academii de Arte Plastice, vis realizat în 1966, prin crearea Institutului Superior de Arte. Acest lucru s-a datorat elevilor şi profesorilor de la Şcoala de Desen din Tirana, care au materializat şi continuat visul artistic al creatorilor din anii ‘30. Revista scrie despre felul în care şcoala a contribuit pozitiv la dezvoltarea artelor vizuale şi menţionează numele lui Kaceli şi Strazirmiri, care se disting în pictură, şi Lazari şi Makoci, în sculptură.

Autorul unuia dintre articole subliniază faptul că în acest moment (1933, când textul a fost scris), Şcoala de Desen activa de doi ani şi se menţiona că în anul următor studenţii vor începe să înveţe anatomia, iar doi dintre cei mai talentaţi vor fi trimişi în străinătate pentru a-şi perfecţiona stilul. Directorul Şcolii, Mario Ridola, apare aici ca având o contribuţie majoră atât prin ridicarea şcolii ca instituţie, cât şi prin strădaniile pentru formarea gustului în ceea ce priveşte artele plastice. De aceea, au fost puse o presiune şi o aşteptare mare pe Ridola şi Şcoala de Desen, ai cărei protagonişti au reuşit să înfiinţeze în cele din urmă Academia de Arte Plastice şi să influenţeze operele existente astăzi.

Maria Oprea

Series Navigation << Un love story interbelic: Agepsina Macri şi Victor EftimiuLampa lui Aladin, simbol al lumii orientale şi albaneze >>