Pastila pentru suflet: Izbânda Crucii – Învierea Domnului

Share

În mormânt cu Trupul, în iad cu sufletul, ca un  Dumnezeu,  în Rai cu tâlharul şi pe scaunul slavei cu Tatăl şi cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplându-le, Cela ce eşti necuprins!

În urcuşul duhovnicesc al Postului Sfintelor Paşti, trăirea cea mai intensă este în ultimele zile, când sfintele slujbe ne aduc în inimi şi în minte vânzarea Mântuitorului, Cina cea de Taină, Spălarea picioar­elor ucenicilor, Rugă­ciunea din Grădina Ghetsimani şi prinderea Mântuitorului, Sfin­tele lui Pătimiri, Răstig­nirea Sa, prohodirea Domnului şi Punerea Sa în mormânt. Dar toate acestea ar rămâne doar la nivelul povestirii unor fapte minunate, dacă nu ar fi şi mântuirea tâlharului de pe cruce, Pogorârea la iad şi, esenţa credinţei noastre, Învierea Domnului. De aceea, creştinul ortodox nu doar rememorează cu mintea nişte fapte, ci şi trăieşte cu inima, actualizează şi conştientizează Jertfa Mântuitorului şi Învierea Sa.

Ascultarea deplină a Mântuitorului, exemplul suprem pentru noi, a culminat cu moartea Sa pe Cruce. Sfintele Lui Pătimiri au devenit astfel mântuitoare, pentru că în firea Sa omenească a fost recapitulată şi educată întreaga fire omenească, dându-i-se fiecărui om putinţa mântuirii. În braţele întinse pe cruce ale Mântuitorului, am fost îmbrăţişaţi noi toţi, fiecare om, din toate timpurile, realizându-se astfel, mântuirea obiectivă, în posibilitate, a tuturor oamenilor. Actualizarea acesteia, mântuirea subiectivă, a fiecărui om în parte, se realizează prin efortul personal, model suprem fiindu-i Mântuitorul. Mâna Sa întinsă pe lemnul crucii, din ascultare smerită, restaurează firea umană căzută prin gestul lui Adam, care întinsese în Rai mâna neascultătoare, spre lemnul pomului oprit. Crucea înfiptă la Ierusalim, în mijlocul pământului, devine vindecătoare omului, căzut prin neascultare, din mijlocul Raiului. Diavolul cel ispititor este biruit prin ascultarea răbdătoare, de bunăvoie, a Celui fără de păcat, care ia asupra Sa consecinţele păcatelor celor căzuţi. Pe lângă semnele din cer (întunecarea soarelui, în semn de doliu) şi cutremurarea pământului (în semn de îngrozire), avem primul semn al unui om: tâlharul cel căzut, care vede smerenia Mântuitorului, se cutremură în străfundurile sale pocăindu-se şi îşi mărturiseşte public credinţa. Taina iubirii absolute a lui Dumnezeu faţă de creaţia Sa, văzută (şi) în importanţa fiecărui om în planul lui Dumnezeu de mântuire, Care mărturiseşte că nu voieşte moartea păcătosului ci să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu, se vădeşte prin iertarea tâlharului, care prin pocăinţa sinceră din ultimele minute ale vieţii sale a câştigat viaţa veşnică, mântuindu-se. O clipă de trezvie mărturisită a contrabalansat o viaţă tâlhărească. Omul în trezvie, urmând calea Domnului, a smereniei şi a ascultării, a dragostei şi a milostivirii, a mărturisirii lui Hristos, are puterea mântuirii. Astfel, biruinţa Crucii reprezintă înfrângerea diavolului. Smerenia a învins mândria, ascultarea – neascultarea, dragostea şi milostivirea – ura şi egoismul; diavolul este învins prin acceptarea chiar a preţului morţii pământeşti în cultivarea şi trăirea acestor virtuţi. Căci asumarea virtuţii în locul plăcerii şi a răului temporar în locul unor plăceri ce au doar aparenţa veşniciei sunt ucigătoare pentru diavol. Iar în Marea şi Sfânta Sâmbătă, Mântuitorul Însuşi se pogoară la iad ca Împărat biruitor, vestind omorârea morţii şi câştigarea luptei cu forţele întunericului. Drepţii Vechiului Testament au fost eliberaţi, gustând plinirea aşteptărilor vieţii lor.

Venirea Mântuitorului, propovăduirea Sa, Pătimirea, Moartea şi Îngroparea nu ar avea rezonanţă în inima creştină, fără trăirea adevărului Învierii şi al Înălţării Domnului, cu privire spre răspunsul ce-l vom da la A Doua Venire în slavă, cu biruinţă totală asupra celui rău, prin Judecata cea de pe urmă. De aceea, în aceste zile, cu toţii înălţăm cântarea plină de speranţă în cele viitoare:

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând şi celor din mormânturi, viaţă dăruindu-le!

pr. Gruia-Mihail Zamfirescu
Biserica Izvorul Tămăduirii – Mavrogheni, Bucureşti

Series Navigation << Sărbătoarea Învierii DomnuluiParastas pentru martirii aromâni din Balcani >>