Parastas pentru martirii aromâni din Balcani
- Irina Margareta Nistor, vocea libertăţii noastre
- Editura Asdreni a fost prezentă la salonul de carte „Bookfest” de la Timişoara
- 8 Aprilie – Ziua Internaţională a Romilor
- Săptămâna Culturii Turce
- Ziua Internaţională a Francofoniei în Albania şi România
- La Mulţi ani, Margarita!
- Comandanţi albanezi căzuţi în dizgraţia sultanului
- Invazia italiană în Albania
- Exodul albanez
- Februarie 1991. Război între şefii Albaniei
- Un love story interbelic: Agepsina Macri şi Victor Eftimiu
- Perioada interbelică şi artiştii de referinţă ai anilor ‘30
- Lampa lui Aladin, simbol al lumii orientale şi albaneze
- Eminescu în limba albaneză
- Kosova – prezentă la Târgul de la Leipzig
- Moştenirea lui Robert Elsie
- Sărbătoarea Învierii Domnului
- Pastila pentru suflet: Izbânda Crucii – Învierea Domnului
- Parastas pentru martirii aromâni din Balcani
- „Aproape că nu se poate numi apropierea sufletească între români şi albanezi numai prietenie, ci fraternitate” (Dumitru Berciu)
- Gastronomie albaneză la New York
- Atracţii turistice în Balcani
- Cine e colonelul Chris Costa?
- „Albanezii” Tony Blair şi Bill Clinton
- Rita Ora sprijină victimele războiului
La Biserica Mavrogheni din capitală a avut loc în ziua de 23 martie o slujbă de pomenire pentru preotul Haralambie Balamaci şi macedoromânii din Balcani, ucişi pentru apărarea identităţii româneşti şi a limbii române. La parastasul organizat de Proiect Avdela şi Asociaţia Neamunit, oficiat de un sobor alcătuit din cinci preoţi, s-au aflat mulţi români şi aromâni din Bucureşti, universitari, istorici, precum şi un strănepot de soră al lui Papa Lambru Balamaci.
Acum 105 ani, în ziua de Paşti care a căzut pe 23 martie, Părintele Haralambie Balamaci, împreună cu alţi trei români/aromâni, era martirizat (jupuit de viu şi străpuns cu baioneta) la Korcea, Albania, pentru faptul că slujea lui Hristos în limba română şi lupta pentru identitatea românească. Ei s-au alăturat celor 1000 de români din Balcani, învăţători, profesori, preoţi, dar şi simpli elevi, ucişi în condiţii greu de imaginat de către antarţii greci (luptători pentru cauza grecească din vechiul stat otoman; trupe de comando) pentru că apărau identitatea românească şi slujeau comunităţilor din care făceau parte, în limba română/dialectul aromân/dialectul meglenoromân. Cezar Baţu, strănepot al preotului Balamaci, a vorbit în cadrul acestei pomeniri despre drama prin care a trecut întreaga familie şi comunitate de aromâni, în timpul masacrului de la Korcea. Li s-a luat întreg avutul, li s-au incendiat casele, au fost maltrataţi şi obligaţi să declare că nu-şi vor mai trimite copiii la şcolile româneşti. Când un soldat grec i-a tras o palmă peste obraz Părintelui, el a întors faţa şi i-a spus acestui criminal: „Loveşte şi pe partea aceasta, căci nu cred să fiu chinuit mai mult decât Iisus Hristos. Ştiu că mor pentru dreptate şi pentru naţiune!” După care a fost hăcuit cu baionetele şi jupuit de viu.
Preotul Haralambie Balamaci (1865-1914) era acuzat că înfiinţase primele şcoli româneşti din Albania şi Epir şi că îi încuraja pe etnicii albanezi la educaţie în limba maternă, dar mai ales pentru că slujea în dialectul aromân în paraclisul din Coriţa şi în biserica românească din Pleasa. El a fost înmormântat în Biserica Sf. Sotir, dar în urma unui cutremur, lăcaşul s-a ruinat. În 1951, un demnitar comunist din Korcea a dat ordin să fie şterse de pe faţa pământului aceste rămăşite ale bisericii, iar oasele din mormântul preotului Balamaci să fie sfărâmate. Cel care a dat acest ordin criminal era fiul unuia dintre cei care îl asasinaseră pe martirul aromân.
Marioara Balamaci, nepoata lui Papa Lambru, a amenajat în 1959 un alt mormânt în care a mutat oasele zdrobite ale bunicului său. Peste trei ani, lui Papa Lambru Balamaci i s-a acordat titlul de „Erou albanez în lupta contra elenizării”, iar în 1994, preşedintele Sali Berisha i-a acordat titlul de „Învăţător al neamului”.
La sfârşitul slujbei de pomenire de la Biserica Mavrogheni a părintelui şi a martirilor aromâni, preoţii au binecuvântat şi legănat coliva cu semnul crucii pe ea, împreună cu enoriaşii prezenţi, în semn de dăruire ca ofrandă către Dumnezeu, ca simbol al credinţei în cele veşnice şi în înviere. Rugăciunile au fost însoţite de lumânările aprinse spre a le lumina amintirea şi viaţa martirilor adormiţi.
Maria Oprea