Pastila pentru suflet: Sfântul Valentin vs. Valentine’s Day

Share
Articol apărut în revista „Drita” Revista Drita nr. 23 - februarie 2019

Imediat după ce s-a terminat febra cumpărăturilor de Crăciun, urmează perioada ”marilor reduceri de preţuri”. Nici nu ieşi bine din aceste câteva săptămâni că eşti asaltat de reclamele pentru cumpărături de „Valentine’s Day”, apoi mai nou deshumatul „Drago­bete”, şi toate acestea, doar ca să ajungi la 1 şi 8 Martie… Bani să ai, că ştiu negustorii cum să te scape de ei!

Şi pentru toate ai găsi înţelegere, pentru fiecare ai găsi o explicaţie în tradiţie, numai pentru „Valentine’s Day” şi 8 Martie nu poţi nicidecum…

Despre 8 Martie ştim că a apărut ca zi de come­morare a unor greve inexistente, inventate de ziariştii unei gazete de stânga din Franţa. Deşi se ştie că nu are nici o bază, în afara minciunii, deşi a fost impusă numai prin puterea ateo-sovietică, a rămas, ruşinos, în memoria colectivă postdecembristă, sărbătorindu-se şi astăzi ca ziua femeii.  

„Valentine’s Day” însă ne atacă din partea opusă, din capitalism. La noi a apărut destul de timid după 1989, dar a luat amploare în ultimii zece ani. Alături de Halloween, face parte dintre noile sărbători, care prind teren în rândul copiilor şi tinerilor, mai ales pentru că sunt promovate prin intermediul şcolii (serbări, carnavaluri etc.)… Şi a prins bine şi pentru că, în reclama care i se face, este cuprinsă şi o legendă despre un sfânt creştin – Sfântul Valentin. Spune legenda că acesta ar fi trăit în sec. al III-lea şi că, Episcop fiind, s-ar fi opus ordinului împărătesc care interzicea căsătoriile soldaţilor din garnizoana Romei. Considerând că dreptul de a se căsători este dat oamenilor numai de către Dumnezeu, Episcopul Valentin ar fi oficiat, în ascuns, cununii tuturor celor care îi solicitau aceasta.

În realitate, martirologiile creştine nu păstrează o astfel de mărturie. Se pare că este doar o creaţie literară târzie, din mediul anglo-saxon, care căuta să justifice sărbătoarea populară existentă aici, a reînvi­erii naturii, de pornire a mugurilor şi de împerechere a păsărilor (similară dragobetelui de la noi). De fapt, răzbat în ea ecourile unei alte sărbători păgâne: dies februatus sau lupercalia, ţinută de romani la mijlocul lui februarie, pentru fertilitate (zeul Lupercus).

Sfântul Valentin, preot martir, prăznuit în calen­darul romano-catolic, a trăit în secolul al III-lea şi s-a opus participării tinerilor la orgiile practicate în aceste două zile. Prins şi interogat, a mărturisit sub cumplită tortură, cu preţul vieţii, credinţa creştină, devenind martir al lui Hristos. Datorită confuziilor produse între realitate şi legendă, în calendarul romano-catolic, după reforma (înnoirea) calendarului din 1969, în data de 14 februarie apar doar Sfinţii Chiril şi Metodiu, patroni ai Europei.

În calendarul ortodox, dintre sfinţii primelor secole care au purtat acest nume, sunt pomeniţi: Sf. Mc. Valentin, în 24 Octombrie; Sf. Mc. Valentin, în 24 Aprilie; Sf. Mc. Valentin, preotul, în  6 Iulie şi Sf. Mc. Valentin, Episcopul Umbriei, în 30 Iulie. Însă, viaţa niciunuia dintre Sfinţii mai sus pomeniţi nu se apropie de legenda care protejează sărbătoarea nou intro­dusă.

Sub orice formă ar fi prezentată, „Valentine’s Day” nu este decât un nou mod comercial de a profita de sentimentele oamenilor, inducând ideea măsurării dragostei în darurile oferite reciproc…

Dragostea creştină, în general, nu se măsoară decât în dăruirea către celălalt, iar, în special, dragostea în cuplurile creştine se măsoară în jertfa păstrării castităţii înainte de Sfânta Cununie şi a fidelităţii conjugale de după aceasta. Doar astfel cei doi acceptă responsabil şi trăiesc intens chemarea de a fi, prin harul Tainei Cununiei, un singur trup binecuvântat de Dumnezeu.

pr. Gruia-Mihail Zamfirescu
Biserica Izvorul Tămăduirii – Mavrogheni, Bucureşti

Series Navigation << Dritëro Agolli (1931-2017)Personalităţi ale islamului albanez: Hogea Hasan Tahsini >>