„Cine ne va scrie istoria?”. Comemorarea victimelor Holocaustului la ICR Bucureşti

Share

La 27 ianuarie 2019, Ziua Internaţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, a fost prezentat în aproape întreaga lume, ca urmare, şi la Bucureşti, filmul documentar „Who will write our history” („Cine ne va scrie istoria”), regizat şi produs de americanca Roberta Grossman. 

Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat, la 1 noiembrie 2005, rezoluţia prin care, în ziua de  27 ianuarie, să fie comemorată Ziua Internaţională a Holocaustului. Acest eveniment marchează eliberarea lagărelor de concentrare naziste, în primul rând a celui de exterminare de la Auschwitz-Birkenau (1945; azi în Polonia), şi sfârşitul Holocaustului, în urma căruia 6 milioane de evrei, dintre care 1,5 milioane de copii, au fost ucişi de către regimul nazist în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Holocaustul (gr.holos, „complet” şi kaustos, „ars”), unul dintre cele mai atroce şi negre capitole ale secolului XX şi ale istoriei lumii, a reprezentat un program de o cruzime cumplită de exterminare a evreilor, plănuit şi executat de regimul condus de Adolf  Hitler ca „soluţie finală a problemei evreieşti”. Celor şase milioane de victime li s-au adăugat circa trei milioane de polonezi, o jumătate de milion de sinti şi roma, mai mult de 15 mii de homosexuali, persoane cu handicap şi adepţi ai sectei „Martorii lui Iehova”, toţi desemnaţi drept „duşmani ai statului german”. Obligaţi în 1940 să-şi părăsească localităţile şi casele pentru a face loc etnicilor germani „puri”, care urmau să populeze aceste teritorii, siliţi să trăiască sub cruntă supravegere în ghetourile din Polonia, evreii s-au temut că posteritatea nu va afla niciodată de atrocităţile făcute de nazişti. De aceea, îngroziţi de perspectiva ascunderii şi îngropării adevărului, s-au întrebat: „Cine ne va scrie istoria?”

Gruparea clandestină „Oyneg Shabes”

Filmul, proiectat simultan, în ziua de 27 ianuarie, la sediul UNESCO Paris, la Muzeul Holocaustului din Washington D.C., la Muzeul Toleranţei din Los Angeles, în peste 400 de cinematografe, sinagogi, biserici, universităţi, muzee şi centre comunitare din întreaga lume, a spus povestea reală a ororilor de la jumătatea secolului XX. În noiembrie 1940, la doar câteva zile după ce naziştii au închis 450.000 de evrei în ghetoul din Varşovia, istoricul Emanuel Ringelblum a creat o grupare secretă, cunoscută sub numele de cod Oyneg Shabes, alcătuită din jurnalişti, profesori şi lideri ai comunităţii, care au decis să înfrunte şi să învingă minciunile propagandei naziste nu prin forţa armelor, ci cu stiloul şi hârtia, consemnând zilnic, fiecare în jurnalul său, grozăviile, înfometarea, persecuţiile şi execuţiile la care erau supuşi evreii în ghetou. Imagini rare din caietele lor se împletesc cu interviuri şi dramatizări, făcându-ne martori la viaţa unor curajoşi luptători din rezistenţă, care şi-au înfruntat inamicul cu arma supremă: adevărul. Aceşti eroi – Ringelblum, Rachel Auerbach, Rabinul Shimon Huberman şi Abraham Lewin – au riscat totul pentru ca arhiva lor să supravieţuiască războiului, iar după încheierea lui ea a fost găsită sub ruinele clădirilor bombardate din Varşovia. UNESCO a înscris aceste jurnale, în 1999, în patrimoniul său. „Cine ne va scrie istoria” este povestea arhivei şi a ghetoului, reconstituită pe marginea acestor scrieri. „Cine ne va scrie istoria” este un film cutremurător.

Scriitoarea Rachel Auerbach (1903 – 1976), participantă la operaţiunea clandestină din ghetoul polonez, a fost o figură cheie în Procesul Eichmann, ajutând la fundamentarea cazului de urmărire penală cu mărturiile sale şi ale supravieţuitorilor. Otto Adolf Eichmann (1906 -1962) este nazistul german cu grad de Obersturmbannführer-SS (locotenent-colonel) care a organizat şi condus „Soluţia finală a problemei evreieşti”, ce a dus la exterminarea a 6 milioane de evrei, între anii 1940-1945. În Procesele de la Nürnberg a fost condamnat la moarte în contumacie, capturat ulterior şi executat în Israel ca mare criminal de război.

La vizionarea peliculei de la Bucureşti, organizată de Institutul Cultural Român, Comisia Naţională a României pentru UNESCO şi Federaţia Comunităţilor Evreieşti, au luat cuvântul, în prezenţa membrilor ambasadelor Japoniei, Turciei, Israelului, Rusiei etc. şi a unui numeros public domnii Krizbai Béla Dan – vicepreşedinte ICR, prof. dr. Răzvan Teodorescu – vicepreşedinte al Academiei Române, dr. Aurel Vainer – preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, Rodica Precupeţu – consilier CNR UNESCO ş.a.

Maria Oprea

Series Navigation << Turismul albanez în anul 2018: Statistici şi previziuni pentru acest anComemorare Ismail Qemali >>