Renaşterea patrimoniului spiritual din Himara

Share
Articol apărut în revista „Drita” Revista Drita nr. 22 - ianuarie 2019

Biserici şi mânăstiri restaurate în sudul Albaniei

Recent, primarul Jorgo Goro, din Himara, a anunţat entuziast că, pe lângă numeroasele restaurări ale bisericilor de patrimoniu din regiune, salută iniţiativa şi sprijinul primit pentru construcţia unor noi lăcaşuri de cult. El a spus cu mândrie că este cel mai frumos dar pe care l‑a primit localitatea şi pe care l-a dăruit la rândul lui himarioţilor de Crăciun.

Alături de aces­te obiective, în proiectul de reabilitare se află străzile şi zidurile din jurul bisericilor şi mânăstirilor, ceea ce va aduce un plus de imagine zonei turistice aflată între Munţii Ceraunian şi Marea Ionică, din sudul Albaniei. Este emoţionant şi istoric acest demers reparatoriu, într-o ţară care se străduieşte să-şi recupereze valorile ortodoxe după crahul religios cauzat de statul ateu comunist, care a interzis şi pedepsit orice manifestare spirituală timp de 30 de ani. Un fenomen criminal a fost acela al înlocuirii pietrelor de mormânt ce aveau simboluri religioase cu pietre pe care erau scrise doar numele celor decedaţi. Clerul, îndeosebi preoţii ortodocşi, era supus la mari umilinţe în public. Slujitorii bisericii erau dezbrăcaţi de veşmintele de ritual, li se rădea barba şi erau forţaţi să se declare laici, iar cei care refuzau să se supună sufereau tratamente îngrozitoare în puşcării. Sau erau împuşcaţi. Mai mult, absurdul a frizat nebunia, mulţi albanezi fiind obligaţi să-şi schimbe numele pentru a nu avea legătură cu calendarul creştin. Am cunoscut un albanez stabilit cu familia sa în România, pe care-l chema Marenglen, abreviere după Marx, Engels şi Lenin, nume înscris în certificatul de naştere.

Vulturul, simbol al Albaniei şi al creştinătăţii

Dar Dumnezeu nu a lăsat biserica să piară şi, după 1991, ea a renăscut ca mitica Pasăre Phoenix, care moare şi se ridică la viaţă din propria cenuşă. Poate este un simbol aici, nu ştiu, între această pasăre întrupată de vultur şi stema aflată pe drapelul albanez, a cărei semnificaţie reproduce etnonimul Ţara Vulturilor. El, ca reprezentare a soarelui, a reînvierii şi timpului, a fost şi un simbol al creştinătăţii timpurii care face trimitere către Iisus Hristos şi omul excepţional. De asemenea, vulturul cu aripile desfăcute, zburând deasupra unei cetăţi, se află pe covoraşul numit potnoja, pe care stă arhiereul în timpul slujirii.

Sunt tot atâtea argumente în favoarea renaşterii şi restaurării acestor biserici din sudul Albaniei. Regiunea, alcătuită din oraşul Himara şi satele Dhërmi, Pilur, Kudhës, Qeparo, Vuno, Ilias şi Palasë, reprezintă una dintre cele mai frumoase zone turistice ale Albaniei, şi aici nu vorbim doar de plajele cu apele mării uluitor de limpezi, de vestigiile antice, ci şi de Munţii Ceraunian care poartă pe versanţi o pelerină de case şi străzi ce coboară înspre mare, iar în mijloc, vechiul castel ca un joben ce domină ţinutul. Este un loc cu populaţie majoritar ortodoxă, cu biserici din secolul XI sau chiar mai vechi, printre acestea multe aflându-se într-un amplu proces de restaurare, început în septembrie 2018: Biserica Sf. Atanasie, Biserica Sf. Spiridon, Biserica Sf. Ilie, Biserica Sf. Kosma ş.a., construite de comunitatea din Dhërmi, sau Sf. Spiridon din Vuno. Alături de ortodocşii albanezi a existat permanent un număr semnificativ de credincioşi aromâni, greci şi slavi, astfel că ortodoxia din zona Albaniei a avut şi are un caracter multietnic. Ca urmare, primarul Goro a ţinut să mulţumească enoriaşilor din Himara şi guvernului albanez pentru ajutorul dat în realizarea acestui proiect istoric. Programul este susţinut în comun de Institutul Monumentelor Culturale Tirana, Direcţia Regională a Culturii Naţionale Vlora, Deutsche Gesellschaft für Internationale Zusammenarbeit GmbH (GIZ) – Agenţia Germană de Cooperare Tehnică şi Voluntarii Patrimoniului European. Este lăudabilă această iniţiativă a bisericii ortodoxe şi autorităţilor albaneze de a reda credincioşilor lăcaşurile de cult ale străbunilor lor. Este un gest de sfinţenie, de sacralitate, să-i ajuţi pe semenii tăi să-şi păstreze credinţa, căci “Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi”. Ioan 6:40

Maria Oprea

Series Navigation << Hai-hui prin Balcani (3): Durrës, vechiul oraş. Budva şi Kruşevo2019, anul jubiliar pentru Circul Naţional albanez >>