Eminescu în limba albaneză
- Un nou paragraf în istoria ALAR
- Albania, poetica spaţiului – expoziţie de fotografie albaneză cu ocazia Zilei Minorităţilor Naţionale
- Ismail Kadare la 83 de ani
- FRI a Macedoniei se va numi Republica Macedoniei de Nord
- Controverse la Skopje pe tema limbii albaneze
- Gjergj Arianiti şi luptele antiotomane conduse de acesta
- Congresul de la Lushnja (21-31 ianuarie 1920)
- Un Hitler albanez?
- Moisi Golemi, nepotul lui Skanderbeg
- Primul „Maestru al Arhitecturii”, un fost deţinut politic
- Tenorul albanez Rame Lahaj, pe marile scene de Operă
- Eminescu în limba albaneză
- Relaţia lui Lasgush Poradeci cu regimul comunist
- Henrik Spiro Gjoka – câştigătorul premiului literar pe 2017
- Cuza la sultan – poveste populară
- 2019 – Anul satului românesc şi al patriarhilor Nicodim şi Iustin
- Cine a fost episcopul Theofan (Fan S. Noli)
- Boboteaza sărbătorită în Albania
- Robert Budina, regizorul numărul unu al noului film albanez
- Hai-hui prin Balcani (3): Durrës, vechiul oraş. Budva şi Kruşevo
- Renaşterea patrimoniului spiritual din Himara
- 2019, anul jubiliar pentru Circul Naţional albanez
Anul acesta, la 15 ianuarie, se împlinesc 169 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, poetul care a urcat lirica românească pe cel mai înalt piedestal. În amintirea acestei zile fericite pentru literatura română, am ales să publicăm una dintre cele mai cunoscute elegii eminesciene, La Steaua, tradusă în limba albaneză de un mare admirator al culturii române, scriitorul Dionis Bubani.
La steaua
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult
s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.
Deri tek ylli
Deri
tek ylli që agoi
ësht-udha kaq e gjatë
sa mijra vite udhëtoi
të mbrrijë këtë natë.
Ndoshta
u shoj që kur ai
humbi t’kaltra vegime,
por-rrezja e tij vetëm tani
shkëlqen ndër vezullime…
Ikona
e yllit që u zhduk,
në qiell ngadalë struket,
ishte kur lart ende s’u duk,
nuk është sot që duket.
Ndodh
po kështu kur malli shkon,
humbet natës së shkretë,
drita e dashurisë rron,
na ndjek ajo përjetë.
Traducerea: Dionis Bubani