2019 – Anul satului românesc şi al patriarhilor Nicodim şi Iustin
- Un nou paragraf în istoria ALAR
- Albania, poetica spaţiului – expoziţie de fotografie albaneză cu ocazia Zilei Minorităţilor Naţionale
- Ismail Kadare la 83 de ani
- FRI a Macedoniei se va numi Republica Macedoniei de Nord
- Controverse la Skopje pe tema limbii albaneze
- Gjergj Arianiti şi luptele antiotomane conduse de acesta
- Congresul de la Lushnja (21-31 ianuarie 1920)
- Un Hitler albanez?
- Moisi Golemi, nepotul lui Skanderbeg
- Primul „Maestru al Arhitecturii”, un fost deţinut politic
- Tenorul albanez Rame Lahaj, pe marile scene de Operă
- Eminescu în limba albaneză
- Relaţia lui Lasgush Poradeci cu regimul comunist
- Henrik Spiro Gjoka – câştigătorul premiului literar pe 2017
- Cuza la sultan – poveste populară
- 2019 – Anul satului românesc şi al patriarhilor Nicodim şi Iustin
- Cine a fost episcopul Theofan (Fan S. Noli)
- Boboteaza sărbătorită în Albania
- Robert Budina, regizorul numărul unu al noului film albanez
- Hai-hui prin Balcani (3): Durrës, vechiul oraş. Budva şi Kruşevo
- Renaşterea patrimoniului spiritual din Himara
- 2019, anul jubiliar pentru Circul Naţional albanez
Fiecărui an, ca perioadă de timp ce se adaugă la viaţa pământească, în care lucrăm la mântuirea noastră, Biserica Ortodoxă Română îi adaugă semnificaţii aparte, ca teme de meditaţie şi de aprofundare a învăţăturii creştine, de omagiere a personalităţilor Bisericii noastre, de cunoaştere a vieţii şi condiţiilor de afirmare a Ortodoxiei în diverse timpuri şi ca exemple de urmat pe calea mântuirii.
Astfel, anul 2019 a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii noastre ca an omagial al satului românesc (al preoţilor, învăţătorilor şi primarilor gospodari) şi an comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu şi Iustin Moisescu, precum şi al traducătorilor de cărţi bisericeşti.
Satul românesc a fost peste veacuri păstrătorul esenţei sufletului românesc, al valorilor tradiţionale şi al obiceiurilor ancestrale. În bisericile satului s-a propovăduit credinţa strămoşească, păstrată cu sfinţenie din generaţie în generaţie şi afirmată cu tărie în timp de pace şi de război – ca element fundamental al plămadei sufletului nostru şi, totodată, ca scut de apărare împotriva deznaţionalizării. Tot aici, în tinda bisericii, prin grija preoţilor şi a dascălilor, s-a învăţat puţina carte necesară vieţii simple din trecut a săteanului nostru, Biserica fiind timp de veacuri singura luminătoare a norodului românesc. Astăzi, când întreaga societate trece prin schimbări majore, satul românesc se află într-un real pericol de pierdere a identităţii: se găseşte depopulat, îmbătrânit, fără vlagă şi cu perspective reduse.
Nicodim Munteanu a fost al doilea patriarh al României, păstorind în vremurile tulburi ale anilor 1938-1948. Născut în Pipirigul Neamţului, a urmat seminarul de la Mânăstirea Neamţ şi Academia Duhovnicească de la Kiev, îndeplinind funcţii şi urcând pe diferite trepte ale ierarhiei bisericeşti: stareţ al Mânăstirii Neamţ, Episcop-Vicar al Episcopiei Dunării de Jos şi apoi al Mitropoliei Moldovei, Mitropolit al Moldovei şi apoi Patriarh al României. S-a remarcat, încă din timpul stăreţiei la Neamţ, ca un vrednic traducător al Cărţilor Sfinte (Noul Testament şi, parţial, Vechiul Testament) şi rodnic scriitor, dar şi ca ctitor şi/sau (re-)organizator al diferitelor forme ale învăţământului teologic.
Iustin Moisescu, al patrulea patriarh al României, s-a născut în Cândeştii Muşcelului, a urmat Seminarul Orfanilor de Război din Câmpulung-Muşcel (şef de promoţie) şi Facultatea de Teologie din Atena (bursier), încununându-şi studiile cu o bursă la Strasbourg şi doctoratul la Atena (lucrarea a primit calificativul excepţional şi a fost premiată de Academia de Ştiinţe a Greciei). Revenit în Ţară, urcă treptele ierarhiei universitare (Bucureşti, Varşovia, Cernăuţi), distingându-se prin metodă pedagogică şi înaltă ţinută academică, iar apoi pe cele ale ierarhiei bisericeşti: Mitropolit al Ardealului, apoi al Moldovei şi Sucevei, iar din 1977 până la trecerea la Domnul (1986), Patriarh al României. S‑a remarcat ca un deosebit om de cultură, restaurator al bisericilor şi mânăstirilor monument-istoric din Moldova, susţinător al învăţământului teologic aprofundat, iniţiator şi promotor al colecţiilor Părinţi şi scriitori bisericeşti şi Arta creştină în România. De asemenea, este cel care a reprezentat Biserica noastră la întrunirile, comitetele şi consiliile mondiale intercreştine şi interreligioase (1958-1984), uimindu-şi interlocutorii prin erudiţia teologică şi stăpânirea mai multor limbi străine, între care excela în greacă şi franceză.
De aceea, pe parcursul întregului an, vor avea loc evenimente care să aducă în prim plan preoţii, învăţătorii şi primarii gospodari ai satelor, din trecut şi prezent, şi să evoce personalitatea patriarhilor Nicodim şi Iustin, precum şi a traducătorilor de cărţi bisericeşti.
La începerea noului an, 2019, urăm pe această cale tuturor cititorilor revistei noastre ani mulţi şi binecuvântaţi, de urcare duhovnicească pe calea mântuirii!
Pr. Gruia-Mihail Zamfirescu
biserica Izvorul Tămăduirii – Mavrogheni, Bucureşti